Connect with us

Exclusiv

GRUPUL DE CRIMA ORGANIZATA DIN PRAHOVA COORDONAT DE DNA ST PLOIESTI SI “ORORILE” COMISE (II)

Published

on

  • procurorul NEGULESCU MIRCEA
  • procurorul Onea Lucian
  • procurorul RAILEANU CERASELA,
  • procurorul DEACONU GILUELA, etc
  • procurorul  SAVU ALFRED
  • Procurorul Topală Teodor-Bogdan de la Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti
  • judecătorul  DINU IULIAN
  • judecătorul NITA CONSTANTIN
  • judecătorul TUDORAN MIHAI
  • judecătorul TRANDAFIRESCU ZINICA, etc
  • avocaţi – deocamdata dam doar exemplul avocatei TĂNASE CLAUDIA, urmand ca aceasta lista sa fie completata pe parcursul dezvaluirilor si a prezentarii mai multor plangeri penale si/sau inregistrari si stenograme;
  • comisar șef de politie PAREPA GHEORGHE, fost sef Serviciu Investigarea Fraudelor, fost inspector șef adjunct al Inspectoratului Judetean de Poliție Prahova (ulterior inspector sef al I.P.J. Dolj și adjunct al directorului Directiei de Investigatii Criminale din cadrul I.G.P.R. Bucuresti).
  • comisar șef de politie IORDACHE MIHAI IULIANO, CNP 16_____30, CI seria P_, nr. 00___9 – ofiter operativ in cadrul Serviciului de Investigarea Fraudelor Prahova, detasat la PCA Ploiesti, apoi – din august 2015 – la D.N.A. – S. T. Ploiesti

  • comisar de politie TOMA CIPRIAN, CNP 17_____01 – ofiter operativ in cadrul Serviciului Investigarea Fraudelor, detasat la D.N.A. – S. T. Ploiesti, militianul cu muzica greceasca in suflet;
  • inspector principal de politie CIOROBEA ION – ofiter operativ al Serviciului Investigarea Fraudelor Prahova, detasat la D.N.A. – S.T. Ploiesti;
  • comisar de politie OLTEANU EMANUIEL, fost ofiter operativ in cadrul Serviciului Investigarea Fraudelor Prahova, in prezent functionar ANAF;

Pentru a evalua exact ceea ce s-a intamplat in Prahova si a devoala intreg grupul infractional de crima organizata, ziarul Incisiv de Prahova va incepe un serial cu prezentarea TUTUROR plangerilor penale inregistrate pe toti membrii acestei grupari de crima organizata si vom publica stenograme si inregistrari audio senzationale.

Dupa ce Incisiv de Prahova a publicat cazul col ® SRI Gulianu Florin, asa cum am promis- revenim cu alte 34 de plangeri penale indreptate impotriva membrilor acestei grupari de crima organizata.

GRUPUL DE CRIMA ORGANIZATA DIN PRAHOVA COORDONAT DE DNA ST PLOIESTI SI “ORORILE” COMISE (I)

In acest articol va prezentam plângerea penala a ofiterului SRI mr. FLOREA DANIEL, ofiter ce se ocupa de 5 judete pe protectie interna (Directia „E”). Vom reveni cu celelate 33 de plangeri penale…(Cristina T.).

Către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Domnule Procuror General

Subsemnatul Florea Daniel, cu domiciliul în  com. ___, sat ____ nr. ____, jud. Prahova, în temeiul art. 289 Cod procedură penală formulez

PLÂNGERE PENALĂ

împotriva numiților:

Onea Lucian și Răileanu Elena Cerasela, procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Structura Teritorială Ploiești, primul fiind în prezent suspendat din funcție pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă, faptă prev. și ped. de art. 266 Cod penal și represiune nedreaptă, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal.

Coldea Florian, ofițer în rezervă al Serviciului Român de Informații, fost prim adjunct al SRI pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 297 Cod penal.

Toader Cristinel, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 Cod penal și a infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal.

Trandafirescu Zinica, judecător în cadrul Tribunalului Prahova – Secția Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la represiune nedreaptă, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal, iar în subsidiar, săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 298 Cod penal.

Fiț Gheorghe – inspector judiciar procuror în cadrul Inspecției Judiciare – Secția de Procurori pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 298 Cod penal.

În fapt:

  La data de 07.08.2014, procurorul șef Onea Lucian-Gabriel, din cadrul DNA-ST Ploiești, examinând dosarul penal nr. 150/P/2014, a emis o Ordonanță de începere a urmăririi penale împotriva lui Ispas Constantin, comisar șef de poliție și șef al Serviciului Județean Anticorupție Prahova din cadrul Direcției Generale Anticorupție, pentru trafic și cumpărare de influență (anexată).

Anterior, la data de 25.06.2014, prin procesul verbal nr. 150/P/2014, unitatea de parchet se sesizase din oficiu cu privire la făptuitorul Ispas Constantin, astfel cum rezultă din ordonanța de începere a urmăririi penale.

La data de 25.11.2015, a fost audiat ca martor numitul Toader Cristinel, persoană aflată sub măsuri judiciare de la începutul lunii august 2015, care a declarat că a făcut o plângere pe care a adresat-o mai multor instituții, printre care Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul General. Plângerea era îndreptată împotriva procurorului Negulescu Mircea, la acel moment detașat la DNA ST Ploiești.

Numitul Toader Cristinel a declarat că a folosit la redactarea acestor plângeri informații din presa online și provenind de la „doi colegi” din cadrul Poliției Locale Ploiești, foști lucrători SRI – menționând pe subsemnatul și pe Sever Petre Tudor, alături de alte persoane de interes pentru grupul de procurori de la DNA ST Ploiești, așa cum a reieșit ulterior, dar fără a putea indica care erau acele „informații” pe care subsemnatul i le-aș fi pus la dispoziție, întrucât nu am avut niciodată o astfel de discuție.

Numitul Toader Cristinel a susținut că, ”din spusele lor, aceste persoane aveau la rândul lor un conflict cu domnul procuror Negulescu Mircea”, stare percepută sau indusă acestuia din cauze care imi depășesc puterea de înțelegere.   În baza declarației de martor luată lui Toader Cristinel, la data de 25.01.2016 (anexată), procurorul șef Onea Lucian și doamna procuror Răleanu Elena Cerasela, ambii din cadrul DNA – ST Ploiești, examinând dosarul cu numărul 150/P/2014 au constat că:

„În cauză se efectuează urmărirea penală, printre alții, față de inculpații:

  • Ispas Constantin, pentru mai multe presupuse fapte penale.
  • Saghel Mihail Emanuel, comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul BCCO Ploiești, pentru mai multe presupuse fapte penale”,

iar din cadrul „expunerii de motive” care fundamentează decizia celor doi procurori (adică afirmația martorului Toader Cristinel, descrisă mai sus), au întocmit un Referat cu propunere încuviințare a percheziției domiciliare la mai multe imobile ale familei mele, precum și a unor rude apropiate după cum urmează:

  • ___, sat ____, nr. ____ – imobil deținut de subsemnatul și soția mea Florea Ioana Mălina;
  • Ploiești, str. ____ nr. ___, bl. ___ , ap. ___– imobil deținut de subsemnatul și soția mea Florea Ioana Mălina;
  • Ploiești, Aleea ____, ___, sc. ___, ap. ___ – imobil deținut de părinții mei, dar menționat de procurori ca fiind doar „adresa de domiciliu al numiților….părinții numitului Florea Daniel”;
  • Ploiești, str. ___ nr. ___, bl. ___, Sc. ___, ap. ___, deținut de socrii mei, dar menționat de procurori ca fiind doar „adresa de domiciliu al numiților….socrii numitului Florea Daniel”;
  • Oraș Băicoi, str. ___nr. ___, imobil deținut de ….socrii numituluiFlorea Daniel,

„măsură ce poate conduce la decoperirea și strangerea probelor (înscrisuri, documente, medii de stocare a datelor informatice) cu privire la activitatea infracțională anterior menționată, precum și la stabilirea răspunderii penale pentru alți presupuși participanți la comiterea faptelor”.

Deși în cadrul Ordonanței nu a fost reliefată nicio legătură între subsemnatul și persoanele pentru care dispusese (sesizându-se din oficiu!!!) începerea urmării penale față de Ispas Constantin și Saghel Emanuel, cei doi procurori – Onea Lucian și Răileanu Cerasela – au solicitat „încuviințarea percheziției domiciliare, pe o durată de 10 zile începând cu 25.01.2016, la adresele” menționate anterior, solicitare adresată judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalui Prahova.

Din cuprinsul Încheierii nr. 7/25,01,2016 (anexată) emisă de judecătorul de drepturi și libertăți Trandafirescu Zinica (fost ofițer al Securității, condamnată definitiv pentru calitatea de lucrător al Securității ca organ de poliție politică[1]) rezultă că aceasta nu a studiat dosarul nr. 150/P/2014, făcând vorbire despre un grup infracțional organizat, care ar fi faptuit mai multe posibile infracțiuni, iar grupul ar fi fost constituit din Ispas Constantin, Saghel Mihail Emanuel și Rădulescu Ionuț Adrian (tot ofiter de poliție). Deși judecătorul de drepturi și libertăți a făcut vorbire despre posibile infracțiuni săvârșite de grupul de polițisti, nu se face nicio legătură logică între subsemnatul, Florea Daniel, și „infracțiunea de șantaj (identificată de judecătorul de drepturi și libertăți la paragraful 2 din pagina 6 a încheierii cu numărul de mai sus) în formă continuată prin utilizarea unor documente ce au strănsă legătură cu specificul unor locuri de muncă, unde circuitul documentelor are caracter secret.”

De altfel, din documentele puse la dispoziție de Inspecția Judiciară nu rezultă cum s-a putut pune în mișcare DIN OFICIU urmărirea penală pentru infracțiunea de șantaj.

Mai mult, judecătorul de drepturi și libertăți reține la paragraful 4 pagina 6 (din încheiere anexată) „existența unor probe legate de fapta pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, însă numai la domiciliile persoanelor indicate de martorul denuntățor”. Este lesne de observat că nu există niciun martor denunțător, iar printr-o simplă afirmație, judecătorul schimbă calitatea unui martor folosit in dosarul 150/P/2014, cu intenție, pentru a satisface, probabil, solicitarea procurorilor DNA, care, așa cum urmează să aratăm, erau subordonați Serviciului Român de Informații, în speță primului adjunct al directorului SRI – generalul Coldea Florian.

Judecătorul de drepturi și libertăți a respins ca nefondate perchezițiile domiciliare la domiciliile rudelor mele (părinți și socrii – trei adrese), aratând ce era evident cu trimitere la toate solicitările procurorilor DNA – ST Ploiești și anume că „din actele dosarului nu rezultă indicii de natură  justifica pătrunderea în domiciliul persoanelor sus menționate”. Mai mult, arată că ”potrivit textului de lege, cererea procurorul trebuie să fie motivată în fapt și în drept, ori din conținutul referatului și a dosarului de urmărire penală prezentat nu sunt argumente care să conducă la convingerea că sunt necesare percheziții în aceste locații sau că, în aceste locații sunt păstrate mijloace de probă ce ar servi la documentarea cauzei.”

Cea mai concludentă probă, pe care însăși judecatorul de drepturi și libertăți o prezintă este trimiterea la textul de lege – art.158 alin.2 cod de procedură penală – în care arată ce trebuia să cuprindă cererea formultă de procuror:

…..b) indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură cu INFRACȚIUNEA;

  1. c) indicarea infracțiunii, a probelor sau aa datelor din care rezultăcă în locul în care se solictă efectuarea percheziței se află SUSPECTUL ori INCULPATUL sau POT FI DESCOPERITE PROBE cu privire la SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNII ori URME ale SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII;
  2. d) numele, prenumele și, dacă este necesar, descrierea SUSPECTULUI sau INCULPATULUI despre care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII ori a OBIECTELOR despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziționat.”

Din cuprinsul celor două documente se observă că procurorii și judecătorul de drepturi și libertăți vorbesc despre o infracțiune de șantaj săvârșită probabil de Saghel Emanuel asupra unui ziarist local – Stavri Cătălin, fără ca vreun martor „denuntățor” să invoce faptul că aș fi participat la săvârșirea acestei fapte sau că aveam cunoștintă despre săvărșirea ei, iar solicitarea procurorilor Onea Lucian și Răileanu Cerasela nu are legătură logică cu cauza descrisă în documentele prezentate și anexate prezentei plângeri penale.

Din cuprinsul mandatelor de percheziție (anexate) nu rezultă așa cum legiuitorul a prevăzut la art. 158, alin. 7[2], care era scopul emiterii, numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, deși ele erau cunoscute la momentul solicitării si emiterii mandatului de percheziție.

Art. 159 alin. 8 Cpp prevede că „persoanelor prevăzute la alin. 5 si 6 li se solicită, înainte de începere perchezitiei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. Percheziția nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate”.

Apreciez că în condițiile în care în mandatele de percheziție domiciliară (anexate) nu erau indicate absolut niciuna din cerințele prevăzute expres de lege, acestea sunt lovite de nulitate absolută, fiindu-mi încălcat flagrant dreptul la apărare și mai ales dreptul la viață privată, subsemnatul conformându-mă pretențiilor ofițerilor de poliție judiciară ai DNA ST Ploiești, predându-le mediile de stocare a datelor cerute.

Din cuprinsul proceselor verbale de percheziție domiciliară (anexate) rezultă că ei căutau „de toate și nimic”, întrucât e clar că sub pretextul infracțiunii de santaj nu poți caută „documente clasificate, medii de stocare a datelor, plângeri, sesizări formulate împotriva unor judecători, procurori, ofițeri de poliție, agende și însemnări ce pot interesa cauza, obiecte, substanțe sau orice alte date materiale interzise la deținere, telefonele mobile folosite” – așa cum rezultă din cuprinsul respectivului document.[3]

După desfășurarea percheziției la imobilele deținute de familia mea, conform proceselor verbale, s-au ridicat mai multe inscrisuri care au fost îndosariate și sigilate, fără ca procesul verbal să conțină descrierea pe scurt a hârtiilor/documentelor ridicate.

Aceste concluzii sunt conforme si cu practica CEDO, fiind încalcat flagrant principiul proporționalității rezultat din art. 8 din Convenție, ingerința nefiind proporțională cu scopul urmarit. Aceasta deoarece gravitatea faptelor invocate (plângere și denunț calomnios, ambele neprevăzute de legea penală) anulează orice posibilitate de ingerință în dreptul la domiciliu sau la vreo ingerință în viața privată și de familie.

Circumstanțele emiterii mandatului de percheziție, conținutul și scopul acestuia, toate neclare, ambigue, au lăsat la discreția nelimitată a polițiștilor judiciariști modul de efectuare a percheziției (a se vedea hot Van Rossem c/a Belgia, hot Ernst si altii c/a Belgia, hot Roeman si Schmit c/a Luxemburg, hot Niemietz c/a Germania).

Menționez și faptul că, deși calitatea de martor în acel dosar o dețin doar eu, cu ocazia efectuarii percheziției domiciliare s-a efectuat practic percheziția și la domiciliul sotiei mele fiind încălcat atât dreptul acesteia la domiciliu, cât și dreptul de proprietate al acesteia. În plus, s-a intentionat și percheziționarea autoturismului proprietate a soției cu nr. de înmatriculare PH ___ , dar a fost percheziționat altul, cu nr. PH ____ (a se vedea procesul verbal).

Pe lângă acestea, odată cu percheziția, s-au ridicat și bunuri personale ale copiilor minori, respectiv tablete, stick, telefon personal, dar și telefoanele soției. Menționez că soția este ofițer activ la SRI și că pentru ridicarea telefoanelor acesteia trebuia urmată procedura specifică prevazută de lege, mai ales că pe aceste telefoane puteau fi și date și informații secrete legate de activitatea și serviciul acesteia, iar percheziția la un militar se face, în afara cazurilor flagrante, de către organele judiciare militare.

 

La data de 07.03.2016, DNA – ST Ploiești a transmis către Serviciul Român de Informații, Cabinet Prim Adjunct, adresa înregistrată în dosarul nr.150/P/2016 (anexată). Din conținutul acesteia, mai precis încă din titlu, rezultă cine a inițiat percheziția domiciliară – cel care a reușit prin protocoalele încheiate să subjuge justiția, în speță generalul SRI Coldea Florian.

Reține atenția, încă o dată, că sub aparența unei anchete desfășurate corect, în realitate procurorii Onea Lucian și Răileanu Cerasela puneau la dispoziție, în afara cadrului legal – pentru că SRI nu are niciun rol în cursul instrucției penale, așa cum este definită ea de către Constituția României și celelalte legi care reglementeză dreptul comun – date nedestinate altor persoane, în afara organelor judiciare, periclitând nu numai parcursul anchetei, dar distrugând și „probele”.

Acest aspect este evidențiat inclusiv de un procuror șef de secție – Popoviciu Gheorghe, care în ordonanța încheiată în data de 09.03.2016, cu nr. 63/II-1/2016 (anexată), la fila 4, penultimul paragraf precizează: „…..mai mult de atât organul de urmărire penală este ținut să păstreze confidențialitatea asupra probelor sau conținutului unor anumite mijloace de probă, iar în ceea ce privește documente cu un anumit nivel de clasificare trebuie arătat că ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA au certificate de acces la astfel de date și informații”.

Dacă documentele și înscrisurile ridicate de la domiciliul subsemnatului erau sigilate și introduse în mape sigilate, cum au putut fi ele văzute de cadrele SRI, fără ca „pretinsele probe” să nu fie alterate?!

Astfel, în adresa către Coldea Florian (deși instituțional trebuia adresată directorului instituției), Onea Lucian explică cum „înaintează înscrisuri ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare de la numiții Florea Daniel, Gulianu Florin și Petre Sever Tudor – toți foști angajați ai SRI Prahova, pentru a verifica la nivelul instituției dumneavostră și a aprecia dacă acestea conțin date și informații cu caracter clasificat.

Analizând ce spune procurorul șef de secție Gheorghe Popoviciu și adresa către Coldea, concluzionez că procurorii DNA ST Ploiești și ofițerii de poliție judiciară nu cunoșteau care sunt „condițiile de formă și fond” ce trebuiesc îndeplinite de un document ca să poată fi clasificat.

Probabil că acest lucru a fost explicat de SRI-ul condus de numitul Coldea Florian în vreo adresă clasificată, întrucât la dosarul care mi-a fost remis de inspecția judiciară nu există răspunsul cerut de procurorul Onea în formă neclasificată.

Precizez și că, deși legea e clară și obligă organele judiciare la descrierea exactă a înscrisurilor sau obiectelor ridicate cu ocazia percheziției, așa cum rezultă din toate documentele anexate prezentei plângeri, nu se poate identifica exact care era „ținta” percheziției dispuse fără tangență cu presupusa faptă de șantaj împotriva unui jurnalist din Prahova, în condițiile în care am arătat că nici măcar această infracțiune nu este posibil a-i obliga pe procurorii DNA (care nu sunt competenți) să se sesizeze din oficiu.

Fac o paranteză și precizez încă o dată, că în solicitarea adresată instanței, pentru încuviințarea măsurii de percheziție domiciliară la subsemnatul, Florea Daniel, nu este descrisă vreo faptă privind diseminarea de informații clasificate, care conform Legii nr. 182/2002 și HG nr. 585/2002, acte normative care reglementează domeniul (special) al informațiilor clasificate și care s-ar sancționa contravențional, așa cum legea specială precizează[4].

Deși perchezițiile domiciliare au vizat trei ofițeri SRI în rezervă, în realitate doar de la doi s-au ridicat documente, așa cum rezultă din procesele verbale și din adresa către SRI. Lăsând la o parte neprofesionalismul procurorilor, din conținutul adresei redăm în citat următoarele: „rezultatul verificărilor să ne fie comunicat cu celeritate și să evidențieze eventualele norme încălcate, cu indicare cadrului legislativ în materie, persoanele responsabile și măsurile care trebuie întreprinse în vedere remedierii situației de fapt constatată.

În interesul urmăririi penale este necesar ca adresa de răspuns să nu fie clasificată.

Înscrisurile vă sunt puse la dispoziție în forma în care au fost ridicate și individualizate și se compun din mai multe volume/mape după cum urmează:…….volumele 1, 2 și 3 …….semnate spre neschimbare de către Florea Daniel…..dosarul nr. 1 – conținând 21 file sigilat, datat și semnat spre neschimbare de către participanții la percheziție, dosarul nr. 1 – conținând 15 file …..dosarul find sigilat, datat și semnat spre neschimbare de către participanții la percheziție”.

În aceasta cauză, după câteva zile de la realizarea măsurii dispuse, mi s-a adus la cunoștință calitatea de „martor”, fapt aflat de subsemnatul ulterior, după efectuarea percheziției, deoarece am fost citat și apoi audiat la data de 02.02.2016.

Conform explicațiilor formulate de adjunctul procurorului șef al DNA – Iacob Marius – în referatul din 07.04.2016, înregistrat cu numărul 112/C2/2016 (anexată), la pagina 4, se reiau alegațiile procurorilor din subordine, precizând că perchezițiile efecuate la proprietățile familiei mele, împreună cu percheziția informatică, s-au făcut ca urmare a declarației martorului Toader Cristinel care a formulat o plângere împotriva procurorului Negulescu Mircea.

Procurorul a solicitat efectuarea unei percheziții domiciliare la un martor pentru că un inculpat (sau suspect) ar fi putut formula “plângeri și denunțuri calomnioase împotriva unui magistrat”. Vă rugăm sa constatați că nu există niciun fel de text de lege care să incrimineze formularea de “plangeri” (nu s-a precizat încă dacă penale, administrative sau de altă natură) și nici pentru formularea unor “denunțuri calomnioase” (această infracțiune este dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri în anul 2014, dar noi ne aflam la doi ani de la legitima lor aplicare!).

Persoanele inculpate în dosarul de urmărire penală, Ispas Constantin și Saghel Mihail Emanuel nu sunt cercetate pentru depunerea unor plângeri și denunțuri împotriva unui magistrat, ci pentru cu totul si cu totul alte infracțiuni, respectiv trafic de influență, șantaj (?!), etc. Așadar, nu există niciun fel de legatură între vreo presupusă plângere a acestora împotriva unui magistrat și mine sau înscrisurile ce ar fi putut fi la proprietățile familiei mele.

De altfel, potrivit art. 158 din Cpp, cererea formulată de procuror trebuie (deci este obligatoriu) să cuprindă indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul unde se solicită efectuarea perchezitiei se află suspectul sau inculpatul sau pot fi descoperite probe sau urme ale  infracțiunii!! Adica probe pentru infracțiunea de “plângere sau denunț calomnios”!!!

Totodată cererea trebuie să cuprindă indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii și a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează să fie percheziționat.

Deși conform procesului-verbal de percheție informatică am fost reținut împotriva voinței mele timp de mai multe ore – în intervalul orar 9-22,15, neavând nicio calitate procesuală cerută de lege (procesul verbal de desigilare și percheție în sistem informatic – din data de 15.02.2016, anexat) în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 6 din C.pr.pen., nici până la trimiterea în judecată a dosarului menționat procurorii menționați în prezenta plângere nu au ajuns la o concluzie logico-juridică care să mă facă să înțeleg de ce a trebuit sa fiu supus unor măsuri abuzive, atât eu, cât și familia mea.

4.

În concluzie arăt că inspectorul judiciar procurorul Gheorghe Fiț, care a făcut cercetarea plângerii mele împotriva abuzurilor procurorilor DNA s-a limitat doar la a solicita puncte de vedere procurorului șef al DNA – Kovesi Laura Codruța (adresa nr. 1038/IJ/248/DIP2016 din 17.02.2016, anexat), iar concluziile pe care unitatea de parchet i le-a furnizat, dumnealui le-a cuprins in procesul verbal numărul 1038/IJ/248/DIP/2016, din 12.04.2016 (anexat), explicându-mi la pagina 6 în clar că „Din verificările efectuate a rezultat că probele administrate în dosarul nr. 150/P/2014 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești, îndeosebi declarațiile martorului Toader Cristinel, au oferit indiciile necesare care puteau conduce la suspiciunea rezonabilă că petentul deține unele obiecte și înscrisurice care aveau legătură cu formularea unor plângeri și denunțuri calomnioase împotriva unui magistrat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În aceste condiții solicitarea procurorului de caz de a fi autorizată o percheziție domiciliară la locuințe petentului a avut justificare legală, fapt confirmat de soluția adoptată de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea nr. 7/25.01.2016 a Tribunalului Prahova”.

     Astfel cum rezultă din acest ultim document – oficial – infracțiunea care a stat la baza solicitării procurorilor de la DNA ST Ploiești este una imaginară, care nu mai există în legislația română din anul 2014, iar răspunsul Inspecției Judiciare face trimitere la practici cunoscute, probabil, doar în interiorul acestei instituții.

Urmare tuturor acestor „indicii rezonabile”, am solicitat procurorului șef al DNA ST Ploiești, Onea Lucian, să îmi remită în copie conformă cu originalul modalitatea în care a fost formulată plângerea martorului Toader Cristinel împotriva procurorului Negulecu Mircea.

Răspunsul furnizat de procurorul Onea Lucian la data de 05.09.2016, în același dosar nr. 150/P/2014 (anexat) spune totul, în opinia subsemnatului, despre cercetarea abuzivă la care am fost supus de către procurorii DNA ST Ploiești cu complicitatea șefilor ierarhici – Marius Iacob, Popovici Gheorghe și Koveși Laura, precum și cu inspectorul judiciar procuror Gheorghe Fiț: „urmare cererii dumeavoastră formulată în cadrul dosarului penal cu numărul de mai sus – în care aveți calitatea de martor, prin care solicitați să vă remitem în copie conformă cu originalul modalitatea în care a fost finalizată plângerea martorului Toader Cristinel împotriva procurorului Negulescu Mircea, va facem cunoscut că ne aflăm ÎN IMPOSIBILITATEA DE A VĂ REMITE UN ASEMENEA ÎNSCRIS, DEOARECE UNITATEA NOASTRĂ DE PARCHET NU INSTRUMENTEAZĂ CAUZA AVÂND CA OBIECT PLÂNGEREA LA CARE FACEȚI REFERIRE”.

Subsemnatul solicit tragerea la răspundere penală a numiților Onea Lucian și Răileanu Cerasela, procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Structura Teritorială Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă, faptă prev. și ped. de art. 266 Cod penal și represiune nedreaptă, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal.

Faptele în materialitatea lor le-am descris la punctul 1. al prezentei plângeri. Din cuprinsul acestora apreciez că rezultă existența conținutului constitutiv al celor două infracțiuni pentru care solicit tragerea la răspundere penală a celor doi procurori anterior menționați. Era evident că declarația numitului Toader Cristinel nu conține elemente concrete care să justifice măsura pe care au dispus-o față de subsemnatul.

Tot la punctul 1. am descris faptele pentru care apreciez că numitul Toader Cristinel trebuie tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped. de art. 326 Cod penal și a infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal.

Subsemnatul solicit și tragerea la răspundere penală a numitului Coldea Florian, ofițer în rezervă al Serviciului Român de Informații, fost prim adjunct al SRI pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 297 Cod penal.

Faptele în materialitatea lor le-am descris la punctul 3. al prezentei plângeri.

La punctul 2. am descris faptele pentru care apreciez că numita Trandafirescu Zinica, judecător în cadrul Tribunalului Prahova – Secția Penală, apreciez că trebuie trasă la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la represiune nedreaptă, faptă prev. și ped. de art. 268 Cod penal, iar în subsidiar, săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 298 Cod penal.

La punctul 4. am descris faptele pentru care apreciez că numitul Fiț Gheorghe, inspector judiciar procuror în cadrul Inspecției Judiciare – Secția de Procurori, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 298 Cod penal.

Solicit tragerea la răspundere penală a celor anterior menționați.

În probarea celor susținute solicit încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.

Aceste probe, suplimentar de cele depuse alăturat prezentei plângeri, le voi preciza la data chemării în fața organului de cercetare penală, în vederea audierii mele ca persoană vătămată.

20 august 2018                                        Florea Daniel

[1]În cazul căreia judecătorii supremi Cezar Hîncu, Zoița Milasan și Viorica Trestianu de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis definitiv, în data de 26 februarie 2014, prin decizia nr. 955 pronunțată în dosarul nr. 6506/2/2012 că Zinica Trandafirescu a deținut calitatea de lucrător al securității, cu funcția de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Prahova, Serviciul II A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent al școlii Militare de Ofițeri Activi din cadrul Ministerului de Interne …. că se constată calitatea de lucrător al securității a pârâtei Trandafirescu Zinica”,

[2](7) Incheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:

  1. a) denumirea instantei;
  2. b) data, ora si locul emiterii;
  3. c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
  4. d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
  5. e) scopul pentru care a fost emis;
  6. f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia sau, daca este cazul, si a locurilor invecinate acestuia;
  7. g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia, daca este cunoscuta;
  8. h) numele faptuitorului, suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
  9. i) descrierea faptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se banuieste ca se afla in locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor savarsirii infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista in locul ce urmeaza a fi perchezitionat;j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
  10. k) semnatura judecatorului si stampila instantei.

[3]Art. 207

Şantajul

(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

 

 

[4]Art. 338 (HOTĂRÂRE nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România)

Constituie contravenţii la normele privind protecţia informaţiilor clasificate următoarele fapte:

  1. a) deţinerea fără drept, sustragerea, divulgarea, alterarea sau distrugerea neautorizată a informaţiilor secrete de stat;
  2. b) neîndeplinirea măsurilor prevăzute în art.18, 25-28, 29, 96-139 şi 140-181;
  3. c) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 31,41-43, 213,214;
  4. d) nerespectarea normelor prevăzute în art. 140-142, 145, 159,160, 162,163, 179-181, 183 alin. (1) şi 185-190;
  5. e) neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute în art. 240 alin. (2) şi (3), art. 243 şi art. 248, precum şi nerespectarea regulilor prevăzute în art. 274-336.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:

  1. a) contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 50.000.000 lei în cazul faptelor de deţinere fără drept sau de alterare a informaţiilor clasificate şi cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul faptelor de sustragere, divulgare sau distrugere neautorizată a informaţiilor clasificate;
  2. b) faptele prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c) se sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 500.000 lei la 25.000.000 lei;
  3. c) faptele prevăzute în alin. (1) lit. d) se sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei;
  4. d) faptele prevăzute în alin l lit. e) se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei.

(3) Persoanele sau autorităţile care constată contravenţiile pot aplica, după caz, şi sancţiunea complementară, constând în confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.

(4) Dispoziţiile reglementărilor generale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor se aplică în mod corespunzător.
Art. 339

(1) Contravenţiile şi sancţiunile prevăzute la art. 338 se constată şi se aplică, în limitele competenţelor ce le revin, de către persoane anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

(2) Pot să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 338, în limitele competenţelor stabilite:

  1. a) persoane anume desemnate din ORNISS;
  2. b) conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice, agenţilor economici cu capital parţial sau integral de stat şi ai altor persoane juridice de drept public;
  3. c) autorităţile sau persoanele prevăzute de reglementările generale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor.
    (3) Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor se soluţionează potrivit reglementărilor generale privind regimul juridic al contravenţiilor.

Exclusiv

Dobre terminat! Volo’, fostul si viitorul primar, achitat in mizeria de dosar fabricat de licheaua si zdeanta de procuror Negulescu Mircea

Published

on

By

Nu e nimic nou sub soarele României. De când am început să percep ce se întâmplă în jurul meu (percepţie arbitrară, cu rezervele de rigoare) m-a izbit imoralitatea şi, în special, lenea, hoţia şi minciuna (nu neapărat în aceată ordine). Şi indiferent cât am fi de ipocriţi trebuie să recunoaştem că cele trei „calităţi” – imputate, ca şi „argument” al nediscriminării rasiale până şi în procesul „Memorandiştilor” -, au devenit un „brand” de ţară. Un „brand” ce ne situează nu numai la periferia Europei şi a lumii civilizate, ci şi la periferia existenţei ca naţiune, pentru că, presistând, ne fetişizăm, ne dezintegrăm moral şi, implicit, naţional.
Dacă până la Guvernul Năstase – care a instituţionalizat şi generalizat la scară naţională corupţia, generând mecanismul şi sistemul care funcţionează şi astăzi -, exista un oarecare relativ echilibru între moralitate şi imoralitate în politică (şi, în special, în administraţia generată de politică), în prezent „acest stil” a devenit universal şi s-a impus definitiv, fără a avea vreun contracandidat cotat cu vreo şansă în tentativa de a-l înlocui. Plecând de la principiul că „excepţiile întăresc regula” s-a ajuns până acolo încât tot ce generează politica (şi, din păcate, influenţează absolut tot ce funcţionează în România) este contaminat iremediabil. Practic, clasa politică românească a înfiinţat un stat ce funcţionează paralel cu cel teoretic, democratic şi legal, mecanismele oficiale de funcţionare a societăţii devenind pur formale.
Şpaga şi traficul de influenţă, la toate nivelele, sunt instrumentele exclusive ale funcţionarii societăţii şi „principiile” de baza, iar cine stăpâneşte cel mai bine aceste „principii”, are garantat „succesul” social, atât în administraţia publică cât şi în economia privată. Pentru politician, demnitar sau funcţionarul administrativ, minciuna şi hoţia sunt instrumente de baza ale „bagajului” profesional, lipsa acestora blocând orice ascensiune şi orice realizare în plan material. Iar când în spatele oricărui succes profesional se află astfel de calităţi (minciună şi hoţie) promovate şi întreţinute prin şpagă şi trafic de influenţă, să ne mai mirăm că acestea au generat transformări profunde, de fond, iremediabile şi asupra carectarului moral şi al conştiinţei întregii societăţi, chiar şi a celor din domeniul privat ? Metamorfozaţi de lene, hoţie şi minciună, se fac eforturi profunde pentru dedublarea presonajului creat de monstruozitatea trăsăturilor fundamentale imorale, exersându-se arta ipocriziei până la autoconfuzie. Creată, formată şi întreţinută de hoţie şi minciună, promovând şpaga şi traficul de influenţă până la perfecţiune, clasa politică, demnitarii şi administraţia publică mimează că luptă împotriva corupţiei (abuzul în serviciu contra şpagă şi a traficului de influenţă contra şpagă), pozând în „arhangheli” trimişi din afara sistemului să lupte cu sistemul. Or, când sistemul şpăgilor şi traficului de influenţă i-a creat, cine poate fi atât de naiv să creadă că politicianul sau demnitarul este dispus să se autoextermine ca produs al corupţiei ? E ca şi cum Dracul ar predica în biserica despre necesitatea întoarcerii la Dumnezeu şi la credinţa în bine!
Din nenorocire, nu Năstase, Mureşan, Remeş, Patriciu, Ioan Niculae, Copos, Sereş, Voiculescu, Fenechiu, Şova, Vâlcov, Udrea, Bâgiu, Duicu, Ponta, Vanghelie, Băsescu, Mazăre, Constantinescu, Oprişan, Gabriel Sandu, Ştefan, Blaga, Ruşanu, Chiţoiu, Dragnea, Bojin, Nagy, Pantiş, Mitrea, Dobriţoiu, Silaghi, Severin, Andronescu, Botiş, Căncescu, Mischie, Voicu, Chiuariu, Hrebenciuc, Conţac, Ţurcanu, Stavarache, Sechelariu, Apostu, Solomon, Ridzi, Fuia, David, Dragnea şi mulţi alţii (lista este atât de lungă că ar necesită câteva pagini) au inventat lenea, hoţia şi minciuna şi nici şpaga sau traficul de influenţă în România şi, din păcate, acestea nu dispar o dată cu eliminarea lor din politică. Sistemul bazat pe aceste „criterii” a existat dintotdeauna, ca alternativă la cel normal şi ţine de evoluţia societăţii şi a conştiinţei naţionale la un moment dat. Ei doar, profitând de degrigolada morală lăsată moştenire de comunişti şi de lipsa unei influenţe reale a lumii civilizate, l-au reactivat şi utilizat, perfecţionându-l şi aducându-l în starea de astăzi, adică general aplicabil în toate domeniile de activitate socială din România.
Chiar dacă pare o utopie, sistemul actual, având la bază lenea, hoţia, miciuna, şpaga şi traficul de influenţă, îşi are originea, contrar logicii, în Piaţa Universităţii. Palma dată atunci democraţiei şi speranţelor a fost certificatul de naştere al neo-ciocoismului românesc şi al resemnării celor care mai credeau în democraţie, iar resemnarea a fost speculată imediat de oportuniştii imorali care aşteptau momentul. În spatele minerilor au stat şi s-au strecurat impostorii care au acaparat puterea, au menţinut-o şi continuă s-o menţină şi cei care au creat sistemul bazat pe lene, hoţie şi minciună, şpagă şi trafic de influenţă. Acest sistem s-a dezvoltat doar într-un singur sens şi cu un singur scop: acapararea puterii şi sustragerea banului public şi averii publice. Nu există un alt scop, în rest fiind minciună.
Asistând la ce se petrece în prezent şi ţinând cont de conştiinţa morală socială, mi-e greu să cred că, brusc, SRI şi DNA s-au trezit din letargia ultimilor 29 de ani respectiv 16 ani, în care „vegetau” şi îşi propun să contreze sistemul existent, în totalitatea lui. N-are nici o logică, pentru că şi SRI şi DNA, chiar dacă pozează un alt profil decât cel real, cu mici excepţii, fac parte din masa generală a efectelor celor care au promovat sistemul şpăgilor şi traficului de influenţă ca şi criterii de baza ale ascensiunii profesionale şi materiale în societatea românească (fiecare demnitar, funcţionar public, procuror sau judecător, ce a ocupat sau ocupă o funcţie, direct sau indirect, a apelat la imoralitatea deciziei politice sau a unor grupuri de interese). Parafrazând faptul că „omul este făcut din carne şi oase”, în România, funcţionarul public, în general, direct sau indirect, este generat de şpagă şi trafic de influenţă. Or, pornind de la această „certitudine” (nu ipoteză), mi-e greu să cred că există mici „enclave” care au „deviat” de la regulă şi care s-au aotoepurat moral prin „botezul” autoconştientizării, fiind capabile de „independenţă” morală decizională.
Deşi, aparent infirmând regula, SRI şi DNA au „scăpat” în „ring” şi chipurile au impartir scatoalce la toţi adversarii, fără discriminare, mă tem că nu-i chiar aşa. Cum n-am auzit de „transferuri” de „nemţi” nici la SRI nici la DNA şi nici de selecţii perfecte, în care să primeze exclusiv criteriile profesionale şi morale, ci, mai degrabă, de „recrutări” pe principii „neaoşe” generate de moştenirea genetică şi de servilism necondiţionat faţă de „stăpânii” care decid ascensiunea profesională, selectivismul „săltării” hoţilor, pe criterii curat arbitrare (în care valoarea sumelor sustrase reprezintă o chestiune complementară) naşte o întrebare firească: Cine, de ce şi cui îi face „pârtie” în prezent ?
Când o „salţi” ca „gestionar de fapt” şi ocoleşti „gestionarii de drept”, tratându-i cu „mănuşi” deşi fără semnătura lor banii publici nu s-ar fi „evaporat”, e clar că s-a introdus în ecuaţie şi „subiectivismul” promovaţilor pe criterii „neaoşe” situaţi (fortuit sau benevol ?) într-o anume tabăra (chiar şi din punct de vedere moral, tot subiectivă).
Dincolo de exemple concrete, ce e clar şi incontestabil – mai ales după dezvăluirile, în cascadă, din ultima perioadă -, este că şpaga, traficul de influenţă şi frauda fiscală sunt atât de prezente în toate domeniile vieţii sociale în România, încât pot fi asemuite cu o tumoare uriaşă, ce a cuprins tot corpul. Şi, deşi aparent, Vanghelie, Voiculescu, Fenechiu, Şova, Vâlcov, Ruşanu, etc., etc., etc., par cazuri speciale ale corupţiei sistemului, în realitate ele nu sunt decât banale părţi dintr-o uriaşă caracatiţă, care-şi continuă hegemonia chiar dacă şi-a pierdut mici segmente din tentaculele cu care opera. Arestând, în acest ritm, chiar 10% din corupţii României (mai mult, în condiţiile actuale, este imposibil fizic, pentru că numărul corupţilor şi a celor care prăduie banul public este uriaş în comparaţie cu capacitatea de reacţie a SRI şi DNA), problema de fond a corupţiei va rămâne, în continuare, nerezolvată. Când paznicul averii publice este profund corupt şi când Parlamentul – cel care ar trebui să „securizeze perimetrul” să nu se poată fura -, se face că nu înţelege fenomenul şi cum funcţionează sistemul de „sifonare” a banilor publici, societatea românească nu va putea fi beneficiara unei transformări profunde ci va continuă să fie prizoniera sistemului imposturii, bazat pe lene, hoţie, minciună, şpagă şi trafic de influenţă, creat de Piaţa Universităţii şi toleranţă societăţii, în care hoţii nu sunt stârpiţi ci se schimbă.
În formula actuală de administrare a banului public, în care ordonatorul de credite nu are nici o răspundere cu privire la destinaţia sau eficienţa cheltuirii banului public, faptul că SRI şi DNA depistează 1-2% din cazurile în care funcţionează para-ndărătul şi din acestea recuperează, în medie, 10% din prejudiciu, nu e un motiv de mândrie ci de îngrijorare. Iar dacă în acelaşi procent (ba chiar mai mic) se recuperează de către ANAF şi fraudele fiscale (ce depăşesc 100 miliarde lei anual, despre care SRI si DNA nu se arată prea îngrijorate deşi reprezintă, cu adevarat, cea mai mare ameninţare la securitatea financiară a României) mi-e teamă că cea la ce asistăm seamănă mai degrabă a rafuială între găştile de crimă organizată, care vor să se elimine fizic, folosindu-se, fiecare – în funcţie de „investiţiile” făcute în numirile de funcţionari -, de instituţiile de forţă ale statului, fără a se urmări, în subsidiar şi schimbarea mecanismelor de fraudare a banului public. Oricât s-ar strădui SRI şi DNA, dacă Parlamentul nu va înţelege (şi nu înţelege, demonstrând asta prin respingerea iniţiativei înfiinţării comisiei parlamentare de anchetă privind utilizarea Fondului de rezervă al Guvernului în 2013 şi 2014) că legislaţia privind atribuirea şi utilizarea fondurilor publice trebuie adaptată cerinţelor actuale, iar activitatea ANAF să fie analizată în funcţie de procentul de recuperare al impozitelor şi taxelor sustrase, adaptând şi în acest sens legislaţia la condiţiile existente, impactul arestărilor de genul Vanghelie, Şova sau Vâlcov, asupra volumului fraudelor din bani publici sau taxelor şi impozitelor bugetare, vor fi nesemnificative şi nu vor contribui la reducerea furturilor din bani publici şi nici a fraudelor fiscale. Pentru că dacă nu se schimbă, prin lege, mecanismele de atribuire a fondurilor publice şi de colectare a taxelor şi impozitelor (în special a TVA), adică cauza care generează lenea, hoţia, minciuna, şpaga şi traficul de influenţă, oricât s-ar strădui SRI şi DNA, fenomenul nu va fi redus.
Pe de altă parte, lipsa de reacţie a SRI şi DNA, care, aşa cum se impune, nu reclamă favorizarea crimei organizate de către guverne sau Parlament prin menţinerea actualei legislaţii , naşte o altă întrebare pertinentă: Oare vor DNA şi SRI, cu adevărat, reducerea corupţiei şi fraudei fiscale (care întreţine şi generează corupţia) în România ? Nu cumva se complac, acceptând şi menţinând situaţia, pentru că „se mişcă precum peştele în apă”, fără concurenţă, într-un astfel de mediu în care „pescuiesc” oricând şi oricât, selectiv, în funcţie de „pofte” şi „dirijează” astfel politicul şi administrativul ? (Ec Adrian Radu).

Continue Reading

Exclusiv

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Published

on

By

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta sau îndepărta erorile în care persistăm. Despicăm firul în patru după ce cauza și-a produs efectele și trecem cu vederea, mult prea ușor și tangent când e vorba de cauza care a generat efectul. Blamăm, înjurăm, cârtim, invidiem, condamnăm, criticăm, desființăm, pe oricine și orice ni se pare imoral și care reprezintă un efect al unei soluții imorale, dar ocolim cauza producerii efectului, respectiv ce a determinat soluția imorală, ca și cum efectul n-ar avea cauză. Și analiza efectelor nu-i doar o pierdere de timp, ci presupune un consum uriaș de resurse, care are ca rezultat, în majoritatea cazurilor și o manipulare pe măsură și o deturnare evidentă a întregului sistem de valori, privite, exclusiv, din zona efectelor.

Plângem și condamnăm proasta adminisitrare (risipire) a banului public, a averii publice (cedată, în cele mai multe cazuri, gratis, de cei puși s-o administreze, unor grupuri de interese) și faptul că cetățeanul este umilit, desconsiderat, furat și mințit de cei numiți să administreze eficient (managerieze) banul public și averea publică. Și ca un fatalism preacceptat, ne-am obișnuit cu postura de gloată inertă, incapabilă să schimbe ceva dintr-un mecanism defect care generează, ca și cum ar fi setat astfel, în cazul numirii managerilor publici, numai exemplare imorale. Le înjurăm, criticăm, desființă, dar nu facem nimic să schimbăm mecanismul care produce și promovează astfel de specimene, de tip fanariot, ce ne vând și aservesc corporațiilor și noului sistem de „valori” al sclaviei mondiale.
Din nefericire pentru cetățeanul onest, mecanismul de promovare a mangerului public, adică al ordonatorului de credite, este unul defect, păgubos și falimentar, care are la bază un sistem imoral de reguli, neoficial, dar care, perfecționat și adaptat prin toleranță,  funcționează perfect. Nimeni nu este promovat pe bază de valoare profesională, morală sau competență probată și nici ca urmare a unei selecții ce garantează eficiență și moralitate în administrarea banului public și a averii publice. Confundând, în cele mai multe cazuri, „instrumentul” (funcționarul) cu cel ce-l manevrează, toată artileria, în cazul eșecului, o îndreptăm spre efect, adică spre „instrumentul” prin care s-a desăvârșit „opera” de distrugere și nu spre cauză, adică spre „mâna” care a utilizat „instrumentul”. Managerul public (șef de instituție, autoritate, regie, intreprindere cu capital public, etc.) și forul politic de decizie, care l-a impus, par, pentru că sunt publice, efectul și cauza catastrofei. Și atunci, eronat, pe unii îi executăm și-i facem țapi ispășitori, surghiunindu-i în „piața publică”, supunându-i judecății mass-media, iar pe ceilalți (politicienii) îi acuzăm doar de imoralitate și de complicitate la ceea ce se întâmplă în fapt, fără a-i pune la plată. Adevărul însă e dicolo de cortină, adică de ceea ce se vede, politicul și managementul fiind, în fapt, efectele, adică instrumentele prin care „programatorii” reali își valorifică proiectele și își implementează mecanismele.
Pe principiul biblic, al perfecțiunii decalogului, scopul oricărei numiri se ascunde în spatele unor concepte teoretice, morale, ce privesc cetățeanul și binele public. Fiecare numire este acompaniată de promisiuni morale, de genul eliminării subiectivismului, risipei sau clientelismului de tip mafiot în administrarea banului public și a averii publice. Nimeni nu recunoaște public că numirile, în fapt, au la bază exact aceste obiective: furtul banului public și al averii publice și că orice manager este numit pentru a facilita furtul, nu pentru a-l stopa. Însă realitatea nu poate fi mușamalizată, pentru că se reflectă în „buzunarul” fiecărui cetățean și este mai mult decât evident (dovedit de experiență și exemplele concrete) că toate numirile în funcțiile publice au ca scop asigurarea cadrului jefuirii banului public și a averii publice.
Cel mai elocvent exemplu, de cum se manageriază banul public, în interesul unor grupări, este cel privind managementul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).  Născută demagog, cu scopul de a fi o structură modernă, eficientă, în ceea ce privește colectarea banului public, încă din start, Agenția a devenit, clar, instrumentul grupărilor de tip mafiot. Aparent, decizia înființării Agenției, a fost una politică, generată de conceptul progresist al puterii politice, de îmbunătățire a mecanismului de colectare a impozitelor și taxelor. În realitate însă, prin managerii numiți, Agenția a devenit un instrument controlat de grupările de tip mafia, care, prin  intermediul A.N.A.F., au creat un mecanism de protecție al operațiunilor de devalizare a bugetului public. Un mecanism, structurat, în special, pe următoarele componente: colectarea, directă, în numele statului, de la populație sau firme, prin înființarea și exploatarea unui sistem paralel, a obligațiilor bugetare; neplata obligațiilor bugetare, beneficiind de facilități nereale, scutiri subiective sau de toleranță fiscală;  însușirea banilor publici, colectați de A.N.A.F., prin metoda rambursărilor având la bază operațiuni nereale; însușirea banilor publici prin furtul acestora din alocările de la buget pentru investiții publice, apelând la operațiuni comerciale fictive, după care banii rezultați erau „spălați” și redistribuiți. Or, ca să funcționeze acest mecanism, al sustragerii banilor publici destinați să ajungă la buget sau aflați în buget, trebuia să fie asigurat controlul total al A.N.A.F., control care nu putea fi asigurat decât prin numirea politică a șefilor acestei instituții. Iar numirile s-au operat cu siguranță nu pe principii profesionale sau morale, ci pe principii de apartenență la structurile de tip mafia, de obediență și subordonare necondiționată acestor structuri.
De la înființare și până în prezent, numirile în fruntea A.N.A.F., chiar dacă formal au fost făcute politic, în fapt, au fost operate de crima organizată. Adică de mafia evaziunii fiscale, mafia alocațiilor bugetare pentru investiții sau mafia retrocedărilor, cei care, așa cum rezultă din ultimele cercetări, au susținut financiar campaniile electorale și, în cele mai multe cazuri, candidații politici, atât în alegerile locale cât și parlamentare. Cu mici excepții (ale celor care și-au construit deja notorietate și care se confundă cu grupările politice) nici un politician nu a fost și nu este fără stăpân, adică independent și nu acționează obiectiv dacă lovește în interesele stăpânului. Or, dacă majoritatea politicienilor au „stăpân”, nu e logic că administratorul public, respectiv Guvernul, este numit de „stăpân” prin intermediul politicianului „instrument” ? Și atunci, în aceeași logică, putea ajunge, în fruntea A.N.A.F., vreun manager fără „stăpân” ? Putea un Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu să ajungă șefii „caseriei” publice, prin „accident”, fără sprijinul greilor mafiei ce controlau și controlează economia ? Ca unul care a activat în sistemul fiscal  – și cunoaște forte bine multe dintre grupările care au susținut ascendența unor foști șefi a-i A.N.A.F., interesele pe care le-au protejat și efectele reale ale acestor numiri în devalizarea bugetului -, pot afirma, fără să greșesc, că mecanismul subordonării grupărilor de interese a administrației publice locale, a parlamentarilor, a numirii miniștrilor și, prin intermediul acestora, controlul total al administrției publice, nu permitea „accidente”, tocmai într-un astfel de sector vital pentru mafia fiscală.
Plecând de la acest incontestabil adevăr, al dependenței șefilor A.N.A.F. de „stăpâni”, cauza ineficienței A.N.A.F., a dezastrului reprezentat de ponderea evaziunii fiscale în raport cu PIB și veniturile fiscale oficiale colectate, care se află aproape în „echilibru” (50% fraudă fiscală, 50% venituri fiscale colectate) și lipsa de performanță a A.N.A.F., incapabilă să strice „echilibrul” dintre fraudă și gradul de colectare al veniturilor fiscale, este mai mult decât evidentă. Cum nici un șef al A.N.A.F. – chiar dacă aparent a fost numit politic, ceea ce-i conferă, formal, o oarecare independență decizională -, n-a fost fără „stăpân”, e logic că legătura de cauzalitate dintre stăpâni și șefii ANAF este explicația comportamentului șefilor ANAF vis-a-vis de „toleranța” excesivă față de frauda fiscală sau chiar participarea directă a acestora. Iar „stăpânii” reprezintă adevarata cauză a efectelor dezastruoasei administrări a fondurilor publice și averii publice în România. Pentru că, în orice circumstanțe am analiza, managerii public doar formal au fost angajații statului. În fapt, în majoritatea deciziilor majore, aceștia au „onorat” obligațiile către „stăpânii” care i-au numit, protejat și, în cazul în care nu s-au compromis iremediabil, i-au renumnit în funcții, pentru a le servi interesele.
Și dacă între Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, există diferențe în ceea ce privește abordarea de către mass-media a mangementului realizat la cârma A.N.A.F., acestea nu se datorează, în nici un caz, obiectivității, adică raportându-se ponderea evaziunii fiscale și colectării veniturilor bugetare în PIB, ca urmare a managementului. Ci, raportându-se la principiul „borcanului cu miere”, departajarea este făcută de cât de vizibil au violat șefii A.N.A.F., personal, „borcanul cu miere”, direct sau indirect.
Dacă însă am vrea adevărul, „gol-goluț”, adică cel „edemic”, neinfluențat de subiectivul concept al „binelulu și răului” privit prin prisma interesului, logic și corect ar fi să săpăm la rădăcina cauzei ce-a generat efectele gen Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, rădăcina fiind exprimată de cine sunt, de ce au decis și cât au profitat „stăpânii” care au impus, prin instrumentul politic, aceste numiri. Aprofundând „subiectul”, cu siguranță ni se va devoala o altă dimensiune, aparent imperceptibilă, a pupitrului și mediului real din care este condusă societatea românească. Adică am avea imaginea cauzei reale ce generează efectele ce încep să ne copleșească, pe care le plătim mult prea scump și pe care le disecăm, analizăm, înfierăm, sistematic, omițând cauza. Iar din acest decor, indiferent de doza de manipulare ce ne este impusă forțat, nu putem elimina personajul pricipal, „stăpânul”, indiferent  de „brandul” pe care-l poartă și care, în diferite faze ale ascensiunii nulităților profesionale din fruntea A.N.A.F., au contribuit la promovare și „școlarizare” a celor ce s-au dovedit a fi slugi perfecte pentru o mafie care a jefuit și continuă să jefuiască banul public și averea publică, „decontând” cu „instrumentele” utilizate: politicieni și demnitari. Crucificând, în piața publică, pe altarul ce ostoiește setea de sânge a mulțimii manipulate, doar „instrumentele” cu care este jefuit cetățeanul, fără a sancționa, în același mod, și „stăpânul” care a dat ordinul, nu facem decât să acceptăm fatalismul care ne condamnă să fim slugile hoților ce controlează societatea.

Continue Reading

Exclusiv

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

Published

on

By

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la 202 miliarde de euro în 2018, astfel încât România a reușit să depășească PIB-ul Portugaliei, atingând a 15-a poziție în Europa (după ce în 2017 a depășit Grecia), dar pe de altă parte, PIB-ul pe cap de locuitor este semnificativ mai mare în Portugalia decât în România și este încă sub nivelul din Grecia.

Ivan Lokere

În 2019, PIB-ul României va fi de peste 210 miliarde de euro, cu o creștere de 4%, cu mult peste estimarea ratei de creștere a PIB-ului din zona UE, care este de așteptat să înregistreze un avans de 1,2%. Avansul preconizat de 4% este unul important, având în vedere faptul că anul 2019 a fost marcat de turbulențe majore pe scena politică din România, în ultimele luni de căderea guvernului și de alegerile prezidențiale din noiembrie, in urma carora președintele a fost reconfirmat în funcție.
Cea mai mare pondere în PIB-ul României o are industria (peste 20%), dar aceasta depinde foarte mult de economia europeană și în special de cea a Germaniei, care este în declin.
„Pe termen mediu, politica fiscală trebuie să fie reechilibrată, de la
creșterea consumului la mobilizarea investițiilor, în special din fonduri europene, pentru a sprijini convergența durabilă cu UE și incluziunea socială. Reformele administrațiilor publice și ale companiilor de stat, care îmbunătățesc predictibilitatea reglementărilor, precum și politicile adecvate pentru soluționarea disparităților regionale sociale și spațiale ar trebui să fie pe agenda prioritară a guvernului ”, potrivit Băncii Mondiale.
Față de ideea larg răspândită potrivit căreia creșterea economică este în principal atribuită și bazată pe consum, Prahova a avut o dezvoltare puternică în ultimul deceniu.
Județul Prahova s-a clasat pe locul 4 în 2018 în ceea ce privește PIB-ul realizat, industria având o pondere semnificativă în acest sens.
PWP Bucharest North (PWP), cel mai mare parc privat de afaceri din sudestul Europei, cu sute de milioane de euro investiți și mii de joburi de calitate lângă Ploiești a fost dezvoltat de Alinso Group, si Ivan Lokere ca indrumator.
Ceea ce era odată o simplă zona aridă de la marginea Ploieștiului a devenit, în mai puțin de zece ani, un exemplu de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea, grija față de mediul înconjurător și implicare socială. Ca să înțelegem corect dimensiunea investiției provenită cvasiexclusiv din capital străin sută la sută privat, se cuvine să amintim câteva din numele „grele” care au ales să devină parteneri ai Alinso Group, alegând să investească în PWP: Unilever, Lufkin Industries Inc (General Electric), Compania TORO, Federal Mogul, Timken, Grupul Internațional Beaulieu, Saipem (Grupul ENI), Schlumberger, Halliburton, British American Tobacco și Rockwool, lista completându-se până la cele 50 de societăți care ocupă, în prezent, parcul de afaceri.

default

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu semnalele pozitive primite din această parte a Europei, grupul belgian a participat cu peste o sută de milioane de euro la amenajarea zonei care acoperă 300 de hectare de teren, cât este dimensiunea de azi a parcului. 50 de companii și-au pus deja bazele aici. Au fost atrase de facilitățile oferite de PWP, care includ servicii complete, de la pază, construcții care se adaptează după cerințele clientului, consultanță și asistență la relocare și utilități la standard industriale. Alte argumente care i-au convins pe investitorii străini să aducă în Prahova sute de milioane de euro a fost poziția strategică a regiunii care este un important nod de trafic ce asigură legătura cu orice zonă a Europei, atât pe șosea cât și pe linia ferată. Orice tip de transport cargo poate pleca pe linia ferată din terminalul intermodal feroviar dezvoltat de Alinso Group, cu legătură directă cu Marea Neagră.
Drept dovadă a potențialului, a facilităților și a stabilității economice a județului, precum și a deschiderii autorităților către o economie europeană modernă, marii investitori străini – companii multinaționale puternice din întreaga lume, au ales județul Prahova să își desfasoare afacerile în România: OMV Petrom; Lukoil, Lufkin Industries, Alinso Group; Procter & Gamble, Unilever, Coca Cola, Bergenbier MolsonCoors., Cameron, Michelin, Honeywell, Timken.

default

Activitățile de transport, depozitare și logistică au o pondere semnificativă în cifra de afaceri totală realizată de companiile prahovene care operează în sectorul serviciilor, urmată de servicii, in special servicii administrative și de consultanta. Noile parcuri industriale moderne, dezvoltate în jurul Ploieștiului: PIP, PWP Bucharest North, Dibo, care a fost primul dintre parcurile industriale dezvoltate private, deși la scară mai mică, au atras investiții străine importante. In special Alinso Group, dezvoltatorul PWP Bucharest North a atras numerosi investitori străini în Prahova.
Autoritățile recomandă eforturi reînnoite pentru îmbunătățirea participării la piața muncii și măsuri pentru reducerea șomajului ridicat în rândul tinerilor și al persoanelor cu un nivel scăzut de calificare, care vor contribui de asemenea la atenuarea constrângerilor de ofertă pe piata muncii și la îmbunătățirea creșterii durabile.
Datorită forței de muncă extrem de calificate, de la la sistemul de școlarizare, Universitatea de Petrol si Gaze, școli tehnologice care sunt partenere cu companii active în sectorul industrial (ex: Lukoil, Industial Montaj, Michelin, Cameron), până la vocația tradițional industrială a judetului Prahova, creșterea zonala este atribuită în principal activităților de producție înflorite recent, în special în comunele din jurul Ploieștiului- Brazi, Aricestii Rahtivani și Blejoi, de exemplu, in PWP Bucharest North au fost create între timp peste 3.000 de locuri de muncă.
Toate aceste comunități din jurul Ploieștiului au beneficiat de aceste investiții prin locurile de muncă create și impozitele locale plătite, în valoare totală de zeci de milioane de euro. Aceste taxe plătite către comunitățile locale au dus la dezvoltarea acestor zone, la modernizarea și creșterea bunăstării comunităților, a infrastructurii, precum și la creșterea numărului de locuitori.

default

Chiar dacă în ultimii ani investițiile în infrastructura din zona Ploiești au atins mai multe obiective, cum ar fi sensul giratoriu suspendat de la Păulești, podul peste calea ferată de la Gara de Vest spre șoseaua de centură a Ploieștiului și Comuna Strejnicu sau sensul giratoriu de la intrarea dinspre nordul orașului Ploiești, acestea nu s-au ridicat la nivelul investițiilor private realizate în ultima perioadă, infrastructura din zonă nefiind în prezent adaptată nevoilor curente.
Cu toate acestea, chiar și prin lipsa acestor investiții în infrastructură, din partea autorităților, nu au oprit investițiile în infrastructura parcurilor private industriale și atragerea de noi investiții (Rockwool, – în cadrul
PWP), investiții importante pentru zonă, precum și pentru România.
Deși lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii ani, fapt ce se aplică la nivelul întregii țări, autoritatile au rămas în urma în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii (spitale, școli, infrastructură rutieră etc.) în comparație cu investițiile private realizate în acesta zonă.
Investitorii străini remarcă necesitatea dezvoltării antreprenoriatului intern. Un prim pas a fost făcut prin lansareai programului Start-Up Nation. Județul Prahova a fost în primele 5 județe participante la programul Start-Up Nation 2018-2019, cu o creștere de peste 300 % a participării față de anul precedent.
Adiacent finanțării prin intermediul Start Up Nation, atât antreprenorii români, cât și investitorii străini au nevoie de un cadru economic general solid, caracterizat prin dezvoltarea infrastructurii rutiere, mai puțina birocrație, dezvoltarea parteneriatului public privat, informațiile masive despre existența și modul de accesarea a fondurilor , care le vor permite să sprijine o strategie de afaceri pe termen lung. (Ec Adrian Radu).

Continue Reading

Parteneri

Ultimile stiri locale

ExclusivO oră ago

Dobre terminat! Volo’, fostul si viitorul primar, achitat in mizeria de dosar fabricat de licheaua si zdeanta de procuror Negulescu Mircea

Nu e nimic nou sub soarele României. De când am început să percep ce se întâmplă în jurul meu (percepţie...

ExclusivO zi ago

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta...

Exclusiv2 zile ago

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la...

Exclusiv3 zile ago

Un articol tipic „Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta de a se afla adevarul ci de a manipula

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova sta pe butoi de pulbere/De la culoarea „rosie” (grena) la portocaliu – galben, cu „sageata”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv5 zile ago

Fostul şef al IPJ Prahova Viorel Dosaru si-a „cumparat de la bec” o banda dintr-o strada in Parcul Industrial Ploiesti/Fostii subalterni de la Politia Rutiera se fac ca au „orbul gainilor”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv7 zile ago

Biroul şi Directoratul de Informaţii al Comunităţii de Informaţii al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, alertate de mai multe ori în cazul ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, şi mai mulţi oficiali români

Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România,...

ExclusivO săptămână ago

Jocul politic în jurul valorii de 4,8 lei pentru un Euro a imputinat rezervele valutare cu peste un miliard de Euro

(Preluare Inpolitics): Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost...

ExclusivO săptămână ago

„Nu se poate spera ca cetățeni fără drepturi și ținuți în întunerec sufletesc și în mizerie socială să devie stâlpii siguri ai unui Stat modern”

Iuliu Maniu, 1 decembrie 1918: ”De aceea libertățile interne ale cetățenilor trebuie să crească în raport cu sforțările externe ale...

ExclusivO săptămână ago

1 decembrie 1918. Unirea nefructificată a românilor

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin...

Exclusiv2 săptămâni ago

Vom sărbători, așadar, în curând, 30 de ani de la Lovitura de Stat și probabil morții Revoluției vor fi doar ”victime colaterale”

Reprezentanții Guvernului, lamentându-se pe marginea găurilor negre lăsate de PSD, noua administrație a tăiat în carne vie discret, dar temeinic,...

Exclusiv2 săptămâni ago

Dupa protocolul ilegal SRI-PG si Codurile penale declarate neconstitutionale din mandatul lui Predoiu, in septembrie 2009 a propus-o cu forta pe Kovesi pentru al doilea mandat incalcand avizul negativ al CSM

Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat...

Uncategorized2 săptămâni ago

Un sistem antiincendiu poate salva multe vieti

Incendiul este unul dintre dezastrele naturale sau intentionat create care poate provoca foarte multe pagube, inclusiv pierderea de vieti. Pentru...

Exclusiv2 săptămâni ago

Bine ati venit la 4,8 lei pentru un Euro! Spre 5 lei, in primul trimestru al lui 2020

(Preluare FLUX 24): “Am început să lucrez Consilier ministru” la Ministerul Educației, a anunțat în urmă cu două zile Daniela...

Exclusiv2 săptămâni ago

Situația Mării Negre e „albastră“

În mai multe rânduri până acum, Parlamentul European a avertizat țările riverane Mării Negre, printre care și România, în legătură...

Afaceri2 săptămâni ago

Serviciile de reciclare deseuri sunt importante pentru sanatatea dumneavoastra!

Colectarea selectiva a deseurilor in vederea reciclarii, trebuie sa fie in ziua de astazi o prioritatea importanta in viata oamenilor,...

Știrile Săptămânii