Politică locală
Călin Georgescu și drepturile femeilor: când cezarianele devin simbolul unei teorii conspiraționiste periculoase

Într-o Românie aflată între modernitate și tentația unui trecut iluzoriu, apar uneori figuri politice care par să sfideze nu doar progresul, ci și logica elementară. Călin Georgescu, cu o retorică ce combină naționalismul rigid cu pseudoștiința, vede în cezariene nu o soluție medicală salvatoare, ci o conspirație modernă ce „rupe firul divin”. Dar cât de fundamentată este această perspectivă?
Cezariana – salvarea vieților sau conspirație?
Într-un interviu recent, Georgescu a susținut că „peste 90% dintre femeile din România nasc prin cezariană”, o cifră complet eronată. Conform unui raport publicat de Ministerul Sănătății, rata cezarienelor este în jur de 40%, peste media recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), dar departe de catastrofa descrisă de politician.
Medicii obstetricieni subliniază că nașterea prin cezariană este uneori vitală pentru a salva vieți, mai ales în cazurile de complicații severe, cum ar fi placenta previa, suferința fetală sau eclampsia. Dr. Raluca Dumitrescu, specialist obstetrician, explică: „Cezariana nu este o preferință frivolă, ci o decizie medicală bine fundamentată, care urmărește să protejeze atât mama, cât și copilul.”
Nașterea naturală: ideal sau dogmă?
Georgescu descrie cezariana ca „o tragedie” și o „ruptură de la ordinea naturală”. Această retorică romanticizată ignoră realitățile medicale. Studiile internaționale arată că rata mortalității materne și infantile a scăzut semnificativ datorită accesului la metode moderne de intervenție. Într-un raport OMS din 2021, se subliniază că lipsa accesului la cezariene în regiunile subdezvoltate contribuie la creșterea mortalității.
Întrebarea firească este: dacă astfel de intervenții sunt etichetate drept „tragedii”, ce alte aspecte ale medicinei moderne ar fi considerate problematice de către Georgescu?
Manipularea drepturilor femeilor
Pozițiile exprimate de Călin Georgescu conturează o viziune care marginalizează femeile, reducând deciziile legate de sănătatea lor la ideologii patriarhale. Într-o societate în care drepturile reproductive sunt deja supuse presiunii, astfel de opinii riscă să transforme sănătatea publică într-un câmp de luptă ideologic.
„Restricționarea accesului la cezariene sau stigmatizarea acestora ar afecta în mod direct femeile din zone defavorizate, care se bazează pe intervențiile medicale pentru a supraviețui sarcinilor complicate,” avertizează Dr. Mihaela Popescu, specialist în sănătate publică.
Un viitor distopic?
Dacă ar ajunge președinte, politicile lui Georgescu ar putea avea implicații catastrofale pentru sănătatea publică. Viziunile sale despre „Hrană, Apă, Energie” propun o întoarcere la un sistem de autosuficiență naționalistă, ignorând interdependențele globale. Mai mult, respingerea vaccinurilor și denigrarea metodelor moderne de tratament reflectă o poziție periculoasă, care ar putea pune în pericol viețile cetățenilor.
Într-un raport publicat în The Lancet, se arată că politicile bazate pe dezinformare duc la scăderea încrederii publice în sistemul medical, agravând crizele de sănătate.
România are nevoie de lideri care să promoveze educația medicală, nu să alimenteze conspirații. Într-o eră în care accesul la informații este crucial, retorica pseudoștiințifică a lui Călin Georgescu nu doar că subminează drepturile femeilor, ci și compromite sănătatea publică. Viitorul României nu poate fi construit pe temeri și dogme, ci pe știință și respect pentru fiecare cetățean.
Politică locală
Nicușor Dan nu e omul tuturor. Și asta e foarte bine.

Începe din nou campania electorală. Începe din nou perioada în care fiecare candidat încearcă să spună ce vrei să auzi. Nicușor Dan face exact invers. Nu se pliază, nu se adaptează în funcție de public, nu-și reglează discursul după vântul din sondaje. Este, poate, unul dintre puținii lideri politici care nu încearcă să placă tuturor.
Și, paradoxal, exact asta îl face autentic.
Popularitatea poate fi un pericol
În România, am fost obișnuiți cu politicieni care știu să „dea bine”. Care spun ce trebuie în campanie și fac ce trebuie pentru partid după. Lideri care caută mereu consensul superficial, care nu supără pe nimeni, dar nici nu schimbă nimic.
Nicușor Dan refuză aceste reguli. Nu vorbește pe placul tuturor, nu promite imposibilul, nu mimează empatia doar pentru efect electoral. Nu merge în talk-show-uri să se certe și nu se lasă folosit de voci populiste.
Mulți l-au criticat pentru asta. Pentru că nu e „carismatic”. Pentru că nu e „spectaculos”. Pentru că nu „știe să se vândă”. Poate tocmai pentru că nu vinde nimic, în afară de munca lui și ideile în care crede, este unul dintre puținii oameni politici care nu datorează nimănui nimic.
Independent nu e doar un cuvânt pe buletinul de vot
Independența lui Nicușor Dan nu e o strategie de campanie. Nu e o etichetă, e un stil de viață politică. Nu e susținut de niciun partid mare, nu are o rețea de favoruri în spate, nu trebuie să „răsplătească” funcții după alegeri. Iar în România anului 2025, acest lucru devine mai important ca oricând.
Pentru că într-o țară în care partidele mari își schimbă dușmanii în funcție de rotația guvernării, un lider care nu e parte din această ecuație devine un reper. Un punct fix într-un sistem instabil.
Politica pe principii nu e pentru toată lumea. Un om ca Nicușor Dan nu poate fi pe gustul tuturor. Nici nu trebuie. Pentru că nu toți caută coerență. Unii vor doar să fie ascultați, chiar și atunci când greșesc. Alții vor să li se spună ce vor să audă, indiferent cât de fals e.
Pentru cei care caută claritate, principii și libertate de gândire, Nicușor Dan este una dintre cele mai clare alegeri. Pentru că nu are o agendă ascunsă. Nu are datorii politice. Nu joacă dublu. Și într-o politică plină de compromisuri, acest lucru îl face, paradoxal, periculos pentru sistem.
Nu e comod. Nu e manevrabil. Nu poate fi „aranjat”. Nu toată lumea vrea un lider ca el. Și exact asta ne trebuie. România are o problemă veche: așteaptă de la lideri să fie totul pentru toți. Puternici, dar blânzi. Răzbătători, dar smeriți. Carismatici, dar serioși. Este o rețetă imposibilă.
Nicușor Dan nu joacă acest joc. Nu vrea să fie liderul pe care îl construiești în PowerPoint. Vrea să fie liderul care spune lucrurilor pe nume și își asumă consecințele. Poate că nu e omul tuturor, dar e omul care nu va trăda încrederea celor care l-au ales. Pentru că nu are pe cine altcineva să mulțumească decât pe ei.
Nicușor Dan nu va câștiga competiția pentru „cel mai simpatic”
Alegerile prezidențiale nu sunt despre cine dă cel mai bine pe sticla televizorului și nici pe ecranul telefonului. Nu,Nicușor Dan nu va câștiga competiția pentru “cel mai simpatic”, dar poate câștiga respectul celor care vor, în sfârșit, un lider adevărat. Un lider care nu e cu toți, dar e pentru toți. Care nu cere încredere, ci o construiește. Care nu joacă un rol, ci trăiește o misiune. Și mai ales, un lider care nu datorează nimic niciunui partid. Doar oamenilor.
Poate că nu e omul tuturor, dar este, fără îndoială, liderul de care România are nevoie acum.
Politică locală
Generația care nu mai iartă. Ce își doresc, de fapt, tinerii de la un lider politic

Tinerii din România nu mai sunt publicul ușor de impresionat de odinioară. Nu mai votează „cum zice familia”, „cum dă bine” sau „pentru că așa se face”. Nu se mobilizează pentru sigle de partid și nu înghit discursuri goale.
Aceasta este generația care a crescut cu Google, nu cu televiziunea de partid. O generație care a avut întotdeauna un motor de căutare la dispoziție înainte să creadă ce i se spune. Care verifică faptele înainte să aplaude. Care detectează ipocrizia dintr-o singură frază și o taxează instant.
Nu mai votează din datorie. Votează doar dacă simt că merită.
Tinerii de astăzi. Generația care nu mai iartă
Cuvintele mari nu-i mai mișcă. Nici apelul la istorie. Nici dramatismul de platou.
Tinerii s-au format într-o lume în care informația e accesibilă, iar manipularea e ușor de demontat. Nu mai caută salvatori. Caută lideri care nu se feresc să spună “nu știu încă”, dar știu cum să afle. Care nu promit totul, dar fac ceva concret. Care nu pozează, ci acționează.
Și mai ales, caută coerență. Dacă ai spus un lucru acum cinci ani și îl spui și azi, ești credibil. Dacă azi spui una și mâine alta, ești anulat instant.
Pentru tineri, politica nu e un spectacol și nici o structură de putere. Este – sau ar trebui să fie – un instrument de schimbare reală. Dacă nu ești acolo pentru oameni, atunci de ce ești? Iar dacă ești acolo pentru partid, pentru funcție sau pentru influență, ai pierdut din start contactul cu ei.
Un politician poate avea toți consilierii de imagine din lume, dar dacă spune ceva ce nu poate susține cu fapte, va fi demontat în câteva minute pe TikTok sau într-un story pe Instagram.
Nicușor Dan, între rezervă și rigoare
Mulți au spus despre el că nu are carismă. Poate tocmai această rezervare îl face credibil. În platoul politic în care totul pare regizat, el a rămas autentic. Nu exagerează. Nu se vinde. Nu joacă. A fost mereu același: calculat, sobru, atent la lege, atent la cuvânt. Un om care nu a răspuns înjurăturii cu zâmbet, dar nici cu ură. Care a ales să construiască, nu să vâneze aplauze.
Poate nu e liderul perfect, dar e singurul care, în ochii multor tineri, nu a mințit niciodată cu bună știință. Nu a fost găsit duplicitar. Nu a dansat pe direcția sondajelor. Iar într-o Românie în care încrederea e rară, asta înseamnă ceva.
Tinerii nu mai sunt tăcuți, ci selectivi. Dacă apar figuri politice care îi respectă, care le înțeleg exigențele și nu îi tratează ca pe o categorie de bifat în campanie, ei pot deveni motorul unei schimbări reale.
Nicușor Dan are șansa rară de a fi nu doar votat de tineri, ci respectat de ei. Și în politica românească, respectul real e mai valoros decât orice susținere formală. Aceasta este generația care nu mai iartă, dar care, când vede un lider în care crede, se implică. Se mobilizează. Și schimbă lucrurile.
Politică locală
Ce rămâne din democrație când nu mai există opoziție reală?

Există o tăcere tot mai apăsătoare în politica românească. Nu lipsesc vocile, nu lipsesc opiniile, ci lipsește ceva fundamental: opoziția reală. Între promisiuni și realitate, între doctrine și acțiuni, între stânga și dreapta, granițele au fost șterse cu o viteză suspectă.
Așa ajungem în 2025, într-o Românie în care PSD și PNL guvernează împreună, schimbă puterea între ele, împart funcțiile, își asigură spatele. Unde nu mai contează ce ai votat, ci dacă ai fost sau nu invitat la masa celor care negociază. Când toate partidele mari fac parte din aceeași înțelegere, cine mai reprezintă cetățeanul? Cine mai pune întrebările incomode? Cine mai trage linie și spune: „Asta nu e bine”?
Când rivalii devin colegi de guvernare
În campaniile trecute, PNL și PSD s-au acuzat reciproc de toate relele posibile. Erau adversari, „incompatibili”, cu valori „fundamental opuse”. Unii apărau capitalismul, ceilalți redistribuirea. Unii vorbeau de anticorupție, ceilalți de echitate socială.
Toate aceste idei s-au evaporat odată cu nevoia de a-și conserva puterea. Așa a apărut „rotativa guvernamentală”, un schimb de scaune ambalat ca stabilitate, dar perceput de oameni ca un blat politic pe termen lung.
Rezultatul? România a fost condusă de o alianță lipsită de vlagă, fără direcție ideologică, dar cu o forță administrativă uriașă. Un sistem în care nu mai contează votul cetățeanului, ci cine e prieten cu cine în coaliție.
Când toți sunt la guvernare, cine mai face opoziție?
Democrația presupune, prin definiție, pluralism: puterea și contraputerea. Alegeri și responsabilitate. În România, în lipsa unei opoziții parlamentare reale, cetățeanul nu mai are în cine să creadă.
USR este fragmentat. Partidele mici nu trec pragul. PSD și PNL guvernează ca un corp comun, fără rușine, fără întrebări. Și atunci apare o întrebare logică: pe cine mai votezi dacă nu mai ai opțiuni? Răspunsul, tot mai des auzit: „Votez un independent. Votez un om, nu un partid.”
Când un candidat independent reușește să mobilizeze oameni, fără sprijin de partid, fără structuri, fără bugete uriașe – este un semnal. Un strigăt colectiv: „Ne-am săturat. Vrem altceva.”
Nicușor Dan e unul dintre acei oameni care nu joacă după regulile sistemului. Nu cere voie de la partide. Nu face compromisuri de culise. Și nu se aliniază ca să obțină funcții. Este, în esență, exact opusul unei coaliții PNL-PSD. Și, tocmai de aceea, este una dintre cele mai periculoase figuri pentru status quo.
Nu pentru că e radical. Nu pentru că e carismatic. Ci pentru că e consecvent. Pentru că a demonstrat că se poate altfel. Că poți construi în afara partidelor mari. Că poți rămâne fidel principiilor fără să te târguiești pentru fiecare vot.
Este un candidat independent suficient?
Asta e întrebarea de pe buzele românilor: „Dar poate un independent chiar schimba ceva?”. Poate nu de unul singur. Poate începe o fisură. O ruptură în pactul tăcerii dintre marile partide. Poate aduce un tip nou de presiune publică – cel al responsabilității, nu al calculelor.
Și, poate cel mai important, poate da din nou curaj celor care au ales să nu mai creadă în nimeni.
Democrația fără opoziție nu e democrație. Este un decor fără profunzime. Iar când toți marii actori politici aleg să joace în aceeași piesă, rolul de critic revine cetățeanului. România nu duce lipsă de oameni care vor altceva, dar are nevoie de lideri care să aibă curajul să le spună adevărul, să refuze compromisul și să nu trăiască din funcții.
Nicușor Dan e unul dintre puținii oameni politici care nu se tem să fie în afara sistemului. Pentru că a fost mereu în afara lui. Și tocmai de aceea, poate să-l schimbe.
-
UncategorizedO săptămână ago
Sunt un director solidar cu elevii și profesorii din școală
-
UncategorizedO săptămână ago
Kingston extinde gama NV3 cu o versiune M.2 2230 pentru dispositive compacte
-
UncategorizedO săptămână ago
Contribuția Grupului SGS la un viitor mai verde: Reducerea amprentei de carbon
-
ExclusivO săptămână ago
Synology extinde gama DiskStation cu noul model DS1825+
-
UncategorizedO săptămână ago
BenQ lansează monitorul PV3200U pentru editare video 4K și sistem audio 2.1 integrat
-
Uncategorized6 zile ago
Samsung Galaxy Z Flip7: Puterea AI într-un format de buzunar, cu noul ecran frontal edge-to-edge
-
Uncategorized6 zile ago
Noi becuri LED certificate și omologate pe piața auto românească, anunțate de OSRAM România
-
Afaceri6 zile ago
Tot ce trebuie sa stii despre lista institutiilor publice