Cultură
Literatura clasica vs. literatura contemporana – Ce merita citit?
Cititul este una dintre cele mai valoroase activitati pentru dezvoltarea intelectuala si personala. Cartile ne ajuta sa intelegem lumea, sa exploram idei complexe si sa patrundem in universuri fascinante. Dar ce alegem sa citim? Literatura clasica, care a trecut testul timpului si a influentat generatii intregi, sau literatura contemporana, care reflecta realitatile actuale si abordarile moderne ale scrisului?
In acest articol, vom compara literatura clasica si cea contemporana, vom analiza beneficiile fiecareia si vom raspunde la intrebarea: ce merita citit?
Pentru o perspectiva internationala asupra literaturii si recomandarilor de lectura, poti consulta acest articol extern.
1. Ce defineste literatura clasica si literatura contemporana?
Pentru a intelege mai bine diferentele dintre cele doua categorii, trebuie sa definim fiecare tip de literatura:
🔹 Literatura clasica – Include opere scrise cu zeci sau sute de ani in urma, care au avut un impact semnificativ asupra culturii si gandirii umane. Printre autori clasici se numara William Shakespeare, Lev Tolstoi, Jane Austen, F. Scott Fitzgerald, Franz Kafka si altii.
🔹 Literatura contemporana – Cuprinde lucrarile scrise in ultimele decenii, care reflecta realitatile moderne, tehnologia, schimbarile sociale si diversitatea culturala. Autori precum Haruki Murakami, Margaret Atwood, Elena Ferrante si Colson Whitehead sunt exemple de scriitori contemporani apreciati.
2. Argumente in favoarea literaturii clasice
Cartile clasice sunt considerate fundamentale pentru intelegerea culturii, istoriei si filozofiei. Iata cateva motive pentru care merita citite:
a) Valoare artistica si stil literar remarcabil
Literatura clasica este apreciata pentru maiestria narativa si pentru stilul bogat in detalii si simboluri. Autorii clasici au creat structuri literare complexe si au folosit tehnici inovatoare pentru epoca lor. De exemplu, romanele lui Marcel Proust sunt renumite pentru analiza amanuntita a psihologiei personajelor.
b) Tematici universale si actualitate
Desi multe opere clasice au fost scrise cu secole in urma, temele abordate raman relevante si astazi. Dragostea, puterea, morala, razboiul, conflictul interior si cautarea identitatii sunt subiecte omniprezente in carti precum „Crima si pedeapsa” de Dostoievski sau „Marea Gatsby” de F. Scott Fitzgerald.
c) O perspectiva asupra istoriei si societatii
Citind literatura clasica, putem intelege mai bine epocile trecute, modul in care oamenii gandesc si cum au evoluat valorile si mentalitatile. Cartile lui Charles Dickens, de exemplu, ofera o imagine detaliata asupra societatii industriale din secolul al XIX-lea.
d) Cultura generala si influenta asupra literaturii moderne
Multe dintre tehnicile si temele explorate in literatura contemporana isi au radacinile in literatura clasica. De exemplu, conceptul de „anti-erou” este puternic influentat de personajele lui Dostoievski si Albert Camus.
3. Argumente in favoarea literaturii contemporane
Daca literatura clasica este fundamentala, literatura contemporana are avantajul ca este mai accesibila, actuala si diversificata.
a) Relevanta pentru lumea moderna
Cartile scrise in zilele noastre reflecta realitatea contemporana, abordarile sociale, schimbarile tehnologice si impactul globalizarii. Un roman ca „Oryx si Crake” de Margaret Atwood exploreaza teme precum bioingineria si distrugerea mediului.
b) Stiluri si perspective variate
Literatura contemporana aduce o diversitate mult mai mare de stiluri si perspective culturale. Astazi, cititorii au acces la voci literare din toate colturile lumii, abordand subiecte legate de identitate, gen, imigratie si tehnologie.
c) Ritm mai dinamic si structura moderna
Multe carti contemporane sunt scrise intr-un stil mai alert, mai accesibil publicului larg. Spre deosebire de romanele clasice, care au descrieri ample si naratiuni lente, multe carti moderne adopta un stil mai direct si mai usor de citit.
d) Explorarea unor teme noi si actuale
Literatura moderna abordeaza subiecte precum inteligenta artificiala, criza climatica, diversitatea culturala si impactul retelelor sociale, aspecte care nu existau in literatura clasica. De exemplu, romanul „The Circle” de Dave Eggers exploreaza lumea dominata de big data si supraveghere digitala.
4. Ce ar trebui sa alegem? Clasici sau contemporani?
Alegerea intre literatura clasica si cea contemporana depinde de preferintele personale si de obiectivele fiecarui cititor.
📌 Daca vrei sa aprofundezi cultura si istoria literara, citeste clasici.
📌 Daca vrei sa intelegi mai bine realitatea actuala, alege carti contemporane.
📌 Daca vrei o lectura accesibila, cu un ritm alert, literatura contemporana este mai potrivita.
📌 Daca iti plac cartile cu simboluri si mesaje profunde, literatura clasica este ideala.
Cel mai bun raspuns? Citeste ambele! O combinatie intre literatura clasica si cea contemporana iti poate oferi o experienta echilibrata si o intelegere mai larga a lumii.
5. Paralele intre literatura si alte domenii
Alegerea intre literatura clasica si cea contemporana seamana cu decizia de a alege intre tehnologii traditionale si inovatii moderne in alte domenii. De exemplu, in industria auto, soferii trebuie sa aleaga intre componente clasice si tehnologii noi.
Un exemplu este selectarea celor mai bune anvelope pentru masina. Asa cum alegerea unei carti trebuie sa tina cont de stil si preferinte, si selectia unor anvelope trebuie sa fie facuta in functie de tipul de drum, sezon si performanta dorita.
6. Concluzie
Atat literatura clasica, cat si cea contemporana au valoarea lor. Cartile clasice sunt fundamentale pentru cultura si educatie, oferind lectii atemporale despre viata si societate. In schimb, literatura contemporana ofera o perspectiva actualizata asupra lumii si aduce diversitate in stil si tematica.
Cea mai buna solutie este sa gasim un echilibru intre cele doua. Lectura trebuie sa fie placuta si adaptata intereselor fiecarui cititor. Indiferent daca alegi Dostoievski sau Murakami, Shakespeare sau Atwood, important este sa citesti constant si sa explorezi cat mai multe perspective literare.
Cultură
Ursul de pluș și ursul din catifea – aceeași îmbrățișare, două lumi diferite
De ce ne pasă, totuși, din ce e făcut un urs
Un urs mare nu e doar un obiect, chiar dacă, tehnic, asta e. Îl vezi la intrarea într-un magazin, pe o bancă într-un mall, lângă un buchet de flori care pare că abia respiră de prea mult parfum, și, fără să vrei, îți amintești cum e să ai brațele ocupate de ceva moale. Și cum e să te uiți la cineva care îl primește și să ți se pară că, pentru o secundă, persoana aceea se întoarce la o versiune mai ușoară a ei. Un urs mare, fie din pluș, fie din catifea, are darul ăsta ciudat de a te face să încetinești.
Diferența dintre ele nu e doar o discuție de material, ca și cum am compara o perdea cu alta. Se simte în palmă, se vede în lumină, se aude aproape, în felul în care foșnește ușor când îl strângi. Și, da, se simte și în viața de după, în zilele de praf, în accidentele inevitabile cu cafea, în îmbrățișările prea entuziaste ale unui copil sau în felul în care o pisică decide că acesta e noul ei tron.
Ce înseamnă, de fapt, plușul
Plușul e genul acela de material care își face treaba fără să se laude. Când spui pluș, spui o suprafață cu perișori mai lungi, un puf care îți alunecă printre degete și care, la primul contact, pare că îți promite că o să fie bine. În lumea jucăriilor, plușul e asociat cu ideea de confort direct, imediat, fără întrebări.
Din punct de vedere practic, plușul folosit la urșii mari e, cel mai des, un material sintetic, de obicei poliester, cu o structură care ține bine și care suportă destul de multă viață. Se poate face foarte moale sau mai „blănos”, se poate tunde scurt sau lăsa mai lung, iar asta schimbă complet personalitatea ursului. Un plus cu fir mai lung arată mai jucăuș, mai copilăros, uneori chiar ușor caraghios, într-un mod simpatic. Un plus cu fir scurt pare mai „cuminte”, mai ordonat, ca un urs care știe că va sta pe o canapea bej și va fi fotografiat.
Plușul are și o calitate pe care o observi abia după ce trec săptămâni: se iartă. Dacă îl strângi, dacă îl turtești, dacă îl înghesui într-un portbagaj, își revine, în general, destul de bine. Puful lui se ridică iar, poate nu chiar ca la început, dar suficient încât să nu te facă să regreți.
Catifeaua, materialul care schimbă lumina
Catifeaua e altă poveste. Nu vine cu promisiunea aceea de blăniță, ci cu o eleganță care poate fi surprinzătoare pe o jucărie. E genul de material care, chiar și când e într-o culoare simplă, pare că are opinii. În lumină, catifeaua are luciul acela discret, schimbător, ca o apă liniștită care prinde reflexe. Dacă treci palma peste ea într-un sens, e mai închisă la culoare; dacă o netezești invers, pare mai deschisă. Nu e magie, deși așa se simte, ci felul în care stau firele scurte și dense.
Un urs din material tip catifea, mai ales dacă vorbim despre catifea sintetică (care se folosește des pentru jucării, pentru că e mai rezistentă și mai ușor de întreținut), are un aer mai „de decor”, mai matur. Nu în sensul rece, nu ca un obiect care nu trebuie atins, ci ca un cadou care se potrivește într-o cameră aranjată cu grijă. Te vezi lăsându-l lângă perne, într-un colț, și totuși îl iei în brațe când ești obosit. Doar că senzația e diferită.
Catifeaua nu te gâdilă. Nu are părul acela care îți face pielea să zâmbească. Te mângâie altfel, mai neted, mai dens, mai uniform. Uneori, când e de calitate bună, pare aproape răcoroasă la atingere, înainte să se încălzească de la mâna ta.
Prima diferență reală: cum se simte îmbrățișarea
Aici, dacă mă întrebi pe mine, se decide totul. Un urs din pluș, mai ales unul mare, te învăluie. Perii lui se așază pe piele, umplu spațiul dintre tine și el. Când îl strângi, ai senzația că strângi un nor ușor cam dezordonat, un nor care a stat prea mult pe o canapea și a prins miros de detergent și, poate, de parfum.
Un urs din catifea, în schimb, te întâmpină cu o suprafață mai continuă. Nu ai acele fire care se mișcă independent, ci o textură unitară. Îmbrățișarea se simte mai „curată” ca senzație, mai netedă. Și, ciudat, poate părea un pic mai rece la început, ca o rochie de seară pe care o atingi înainte să o îmbraci. Dar după câteva secunde, devine la fel de cald, doar că altfel.
Pentru un copil mic, plușul e adesea mai prietenos, pentru că îl „înconjoară” și pentru că arată ca blana unei ființe vii. Pentru un adolescent sau un adult care îl vede și ca pe un obiect estetic, catifeaua poate să aibă acel „ceva” care îl face să pară un cadou atent ales, nu luat pe fugă.
Cum arată în cameră, în poze și în lumina de seară
Plușul, cu puful lui, înghite lumina. Nu în totalitate, dar o împrăștie. De aceea urșii de pluș par adesea mai „mat”, mai cald în imagine. În poze, mai ales pe telefon, plușul arată aproape mereu bine, pentru că nu reflectă exagerat, nu scoate în evidență nicio urmă mică, nici un fir ciufulit. Asta e, de fapt, o mică minune.
Catifeaua, fiind mai lucioasă, poate arăta superb în fotografii bune și un pic ciudat în cele grăbite. Reflectă, prinde dungi ușoare, arată „în două tonuri” dacă lumina vine din lateral. Într-o cameră cu lumină caldă, de lampă, un urs din catifea poate părea aproape cinematografic, genul de obiect care face decorul să pară mai scump decât e. Într-o lumină foarte rece, de neon, se poate vedea și partea mai practică: orice urmă de mână, orice zonă „mângâiată invers” se observă. Nu e un defect, e natura materialului.
Rezistență, uzură și micile semne ale vieții
Plușul e ca un pulover purtat des. Cu timpul, firele se pot aplatiza în zonele în care e ținut mereu, mai ales pe burtă și pe lăbuțe. Dacă e un pluș cu fir lung, se poate încâlci ușor și poate prinde scame. Dar are o mare calitate: micile semne de folosire arată, de multe ori, ca o dovadă de atașament. Un urs de pluș ușor ciufulit pare iubit.
Catifeaua se uzează altfel. Pentru că are firul scurt și dens, nu se încâlcește la fel, dar poate căpăta „lustru” în locurile frecate des. Dacă ursul e îmbrățișat mereu în același fel, zona aceea poate deveni mai lucioasă, mai netedă, aproape ca și cum materialul a fost pieptănat prea mult. Și, spre deosebire de pluș, unde poți „ridica” puful cu mâna, la catifea urmele se văd mai clar. Nu înseamnă că se strică repede, doar că îți arată mai direct unde a fost atins.
Mai e și o chestiune de cusături. Pe un urs mare, materialul e întins pe forme rotunjite. Plușul ascunde mai bine micile imperfecțiuni de la îmbinări, pentru că firele acoperă marginea. Catifeaua, fiind mai netedă, poate arăta mai „precis” când e bine lucrată și mai „neiertătoare” când nu e. De aceea, la un urs din catifea contează mult croiul și execuția.
Întreținere: praf, pete și realitatea unei case locuite
Aici e zona în care oamenii se supără, pentru că nimeni nu cumpără un urs mare gândindu-se la aspirator. Și totuși.
Plușul atrage praf, da, fiindcă are suprafață mai mare, fire mai multe, deci are de ce să se agațe. Se mai lipește și părul de animale, mai ales dacă ai o pisică ambițioasă sau un câine care crede că ursul e un prieten nou. Curățarea poate fi relativ simplă dacă ursul e făcut să suporte spălări ușoare sau curățare locală. În general, un pluș bun se curăță decent cu o perie moale și cu soluții blânde, iar aspectul final poate fi reîmprospătat dacă îl „piepteni” un pic.
Catifeaua atrage și ea praf, dar altfel. Nu se „înfige” la fel, însă urmele se văd. Pe catifea se poate observa mai repede o pată de apă sau o zonă umedă care, după uscare, lasă o urmă de sens diferit al firelor. E important cum usuci și cum netezești materialul. Dacă te grăbești și freci prea tare, poți lăsa o zonă lucioasă. Nu e capăt de lume, dar e genul de lucru pe care îl vezi seara, când aprinzi lumina și te întrebi de ce te-ai panicat cu șervețelele.
În schimb, dacă ai un stil de viață mai „ordonat” sau ursul e mai mult decor, catifeaua poate rămâne impecabilă mult timp. Iar dacă e într-o cameră unde nu se mănâncă, nu se bea, nu se joacă pe covor cu sucuri și biscuiți, atunci da, e materialul care păstrează un aer elegant.
Pentru cine e mai potrivit fiecare
Un urs de pluș mare e, de obicei, ales pentru copilărie și pentru gesturi spontane. Îl cumperi când vrei să spui îmi pare rău fără să vorbești prea mult, când vrei să faci pe cineva să râdă, când ai nevoie de un cadou care să umple o cameră și să umple, în același timp, și tăcerile. E prietenul care nu comentează.
Ursul din catifea e, de multe ori, pentru cineva care iubește textura și detaliul. E cadoul pentru o persoană care își alege cu grijă lucrurile din casă, care are o pătură preferată și o cană preferată și care, dacă o întrebi de ce, ridică din umeri și spune că așa îi place. E un cadou care pare mai „adult” fără să fie rece.
Și, dacă tot vorbim de cadouri, contează și momentul. De Ziua Îndrăgostiților sau de aniversări, catifeaua poate părea mai specială, pentru că are acel luciu subtil, acel aer de ceva ales cu intenție. Pentru un copil care vrea să-și îngroape fața în urs la culcare, plușul e mai iertător și, sincer, mai satisfăcător la nivel de confort brut.
Siguranță și sensibilități: piele, alergii, oameni mofturoși
Când ursul ajunge la cineva cu piele sensibilă, diferențele pot fi surprinzătoare. Plușul foarte pufos poate irita uneori, nu neapărat din cauza materialului în sine, ci din cauza prafului care se prinde ușor și din cauza felului în care firele freacă pielea. La unii, senzația de „gâdilat” e minunată; la alții, e prea mult.
Catifeaua, fiind mai netedă, poate fi mai plăcută pentru pielea sensibilă, dar are propriile capricii: dacă e de calitate slabă, poate deveni aspră sau poate „agăța” în anumite direcții. Și mai e ceva: catifeaua poate scoate în evidență transpirația mâinilor, adică urmele, nu neapărat disconfortul, dar vizual. Dacă ursul e mângâiat des, vei vedea asta.
La copii mici, important e și cum sunt prinse ochii, nasul, accesoriile. Asta ține mai mult de construcție decât de material, dar merită spus: plușul ascunde mai bine cusăturile și marginile, catifeaua le arată mai clar. Un urs bine făcut e sigur indiferent de material, însă diferența e că la catifea observi mai rapid dacă ceva nu e perfect.
Greutatea, forma și felul în care stă în brațe
Un detaliu pe care îl subestimăm e felul în care materialul se așază pe umplutură. Plușul, fiind mai pufos, poate face ursul să pară mai voluminos chiar dacă umplutura e aceeași. De aceea, doi urși de aceeași dimensiune pot părea diferiți: cel din pluș pare mai mare, mai „fluffy”, în timp ce cel din catifea poate părea mai bine conturat.
Catifeaua, fiind mai netedă, urmează linia umpluturii, așa că dacă ursul e umplut ferm, se va vedea. Dacă e umplut moale, se va așeza mai „lăsat”, ceea ce poate fi minunat pentru îmbrățișat, dar schimbă aspectul. Plușul maschează aceste diferențe și, cum să zic, te lasă să te bucuri fără să analizezi.
Cadoul care vine cu povestea lui
În ultimul an, am văzut tot mai des cadouri care nu sunt doar obiecte, ci un fel de scenă. Un urs, un buchet, un mesaj pe panglică, un moment ales. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.
Mi se pare relevant aici, pentru că materialul ursului devine parte din poveste. Un urs din pluș poate spune: am vrut să fie moale și familiar, să nu te gândești prea mult, să-l iei în brațe instant. Un urs din catifea poate spune: m-am gândit la tine, la gusturile tale, la camera ta, la felul în care îți place să atingi lucrurile. Nu e o regulă, evident, dar gesturile au și ele nuanțe.
Și, dacă vrei să alegi ceva care să fie, literalmente, mare și memorabil, găsești repede tentația asta: urs de plus mare. Uneori e fix genul de cadou care îți rezolvă dilema, pentru că nu mai stai să te întrebi dacă e suficient. E, pur și simplu, suficient cât să umple ușa când intri cu el.
Cum alegi fără să te pierzi în detalii tehnice
Dacă ai în față doi urși, unul din pluș și unul din catifea, fă un lucru foarte simplu. Pune palma pe burtă, apoi pe o lăbuță, apoi pe cap. La pluș, vei simți diferențe de densitate și de direcție a firelor, o senzație mai „vie”. La catifea, vei simți o alunecare uniformă și vei observa cum se schimbă nuanța în urma mâinii tale.
Apoi gândește-te unde va sta ursul. Pe patul unui copil, printre pături, aruncat jos, ridicat, tras de urechi, prietenul care cade de pe pernă în fiecare noapte, plușul are mai mult sens. Pe o canapea de living, într-o cameră unde contează și cum arată lucrurile, catifeaua are avantajul ei.
Mai e și o întrebare mică, dar importantă: cât de des vrei să îl speli sau să îl cureți? Dacă răspunsul e des, plușul e de obicei mai indulgent. Dacă răspunsul e rar, pentru că ursul e mai mult simbol și decor, catifeaua poate fi o alegere foarte frumoasă.
O observație personală, poate ușor subiectivă
Pe mine, plușul mă duce direct înapoi, fără să negocieze. Îmi amintește de copilărie, de miros de detergent, de cămăși uscate pe calorifer, de serile în care te bagi sub plapumă și crezi că lumea de afară e prea mare. Catifeaua, în schimb, mă duce într-o altă zonă, mai matură. Mă face să mă gândesc la rochii pentru ocazii, la interioare frumoase, la lucruri cumpărate cu intenție.
Și totuși, nu e o competiție. Sunt două feluri de confort. Plușul e confortul care te ia de mână și te trage înăuntru. Catifeaua e confortul care stă lângă tine și te lasă să decizi când îl atingi.
Diferența care rămâne după ce se stinge lumina
Când se face seară și camera e doar o lumină de veioză, un urs din pluș pare că se topește în decor, devine parte din moliciunea generală a patului sau a canapelei. Un urs din catifea rămâne ușor vizibil, pentru că prinde lumina și o întoarce înapoi, delicat, ca o suprafață care nu doarme complet.
Poate că asta e, de fapt, diferența esențială. Plușul vrea să fie îmbrățișat fără condiții. Catifeaua vrea să fie atinsă cu un pic de atenție, să fie observată. Iar tu alegi în funcție de omul care va primi ursul și de povestea pe care vrei să o spui. Uneori povestea e una simplă, de tipul mi-a fost dor, ia, ține. Alteori e una mai atentă, mai compusă, cu lumini, flori, un mesaj pe panglică și un urs care arată de parcă a fost ales cu grijă. Ambele sunt, într-un fel, tot îmbrățișări.
Cultură
Cine sunt cuplurile surprinzătoare care fac schimb de roluri în comedia „În pielea mea” din 10 februarie
Comedia „În pielea mea” prezintă din 10 februarie în cinematografe patru cupluri amuzante și surprinzătoare: Oana Gherman și Sergiu Costache, Ioana State și Gabriel Vatavu, Azaleea Necula și George Tănase, Vlad Gherman și Alexandra Răduță.
Dintr-un joc de roluri aparente, în jurul cărora se nasc deseori discuții și tensiuni inutile, cei opt prieteni buni, foarte diferiți, ajung să-și cunoască mai bine partenerii, să se accepte așa cum sunt și să se și distreze pe seama provocării acceptate.
Biletele s-au pus deja în vânzare. Trailer & info – pe site-ul inpieleamea.ro.
Mai multe detalii despre personaje, dezvăluite de actori, în premieră, în clipuri amuzante, se regăsesc pe paginile filmului „În pielea mea” de Facebook, Instagram, TikTok.

Oana Gherman și Sergiu Costache sunt Emma și Viorel — o avocată și un specialist IT, destul de diferiți. Ea este lider, o femeie cu un puternic spirit competitiv căreia îi place să aibă inițiativă și control, el e un tip calm, blând și ascultător, care își asumă cu bucurie rolul de împăciuitor al grupului.

Ioana State și Gabriel Vatavu sunt Georgiana și Gigi — o femeie dură și sigură pe sine, în căutarea unui nou plan de carieră, dar în realitate extrem de empatică și protectoare, și un bărbat sincer și loial, șofer de taxi, care-i scrie poezii și are o încredere neclintită în propriile convingeri, chiar și atunci când realitatea îl contrazice.

Azaleea Necula și George Tănase sunt Didi și Bitză — o femeie superbă, influencer de beauty cu sute de mii de urmăritori și un bărbat imatur, nostalgic după anii de facultate, în căutarea unui job stabil.

Vlad Gherman și Alexandra Răduță sunt Lăcrămioara și Cezar — o farmacistă germofobă și un antrenor personal mereu „zen”. Ar face orice unul pentru celălalt, chiar dacă se scot deseori din sărite.
Deși sunt foarte diferiți, cei opt prieteni au multe lucruri în comun, se simt bine unii cu ceilalți, iar fetele și băieții ies deseori împreună.
Într-o zi în care petrec timpul împreună la un grătar, dintr-o discuție banală se naște un joc nebun: un weekend cu roluri inversate, fetele versus băieții. Fetele merg la pescuit și petrec o noapte într-un cort pe malul Dunării, în timp ce băieții trec printr-un adevărat maraton de înfrumusețare, terminat cu o noapte de club. La început, fiecare tabără privește cu invidie distracțiile celeilalte, crezând că modul în care se desfășoară fiecare e simplu, dar totul ia amploare când activitățile „relaxante” devin surse de haos și provocări neașteptate. Natura nu e chiar prietenoasă cu fetele, pescuitul nu e floare la ureche, iar pentru băieți, masajele și tratamentele corporale se transformă într-un test de răbdare.
O comedie plină de situații absurde, rivalități amuzante și întrebări incomode: unde e mai greu, în mijlocul naturii sau în mijlocul unui salon de frumusețe? Și, mai ales, cine câștigă?
Spectatorii sunt invitați să afle mai multe și să râdă cu poftă din 10 februarie în cinematografe.
PREMIERA DE GALĂ a filmului „În pielea mea” va avea loc pe 9 februarie, de la ora 19:00, la Cinema City AFI Cotroceni.
O parte din membrii echipei vor fi prezenți la întâlnirile cu publicul din 14 orașe din țară unde vor fi organizate proiecții speciale, începând cu data de 3 februarie.
Din distribuție mai fac parte: Ioana Ginghină, Ionuț Achivoaie, Mihai Găinușă, Cătălin Coșarcă, Toto Dumitrescu, Daria Jane.
Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film și declarații din partea actorilor sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.
Adrian Pădurețu („Unde merg elefanții”, „Warboy”, „Crai nou”, „Străjerii”) semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.
TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Un film produs de: CB MOTION PICTURES în asociere cu MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS. Producător executiv: Adela Mara. Manager producție: Iulia Cezara Roșu
Casting: ELEPHANT MEDIA
Realizat cu sprijinul:
Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON
Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.
Partener social: Asociația „România Zâmbește”.
Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/
Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA
Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.
Cultură
Eyes-Shut – teatrul senzorial ca instrument de incluziune și conștientizare socială
Asociația Clubul Sportiv Forza Junior Costuleni (ACSFJC) anunță încheierea proiectului european Eyes-Shut – Sensorial Theater for Adults with Visual Disability (2024-1-RO01-KA210-ADU-000255243), un demers internațional care a demonstrat că teatrul poate deveni un spațiu de întâlnire, reflecție și empatie pentru întreaga comunitate, dincolo de etichete și dizabilități.
Coordonat de România, proiectul Eyes-Shut a fost dezvoltat printr-un parteneriat strategic între organizații din România, Serbia și Cipru, având ca obiectiv principal creșterea nivelului de conștientizare privind incluziunea socială prin artă senzorială. Departe de a fi un proiect destinat exclusiv persoanelor cu deficiențe de vedere, Eyes-Shut a fost construit ca o experiență comună, adresată publicului larg, în care minimum 25% dintre participanți au fost persoane cu dizabilități, iar restul membri activi ai comunității.
În cadrul proiectului, fiecare țară parteneră a avut responsabilitatea de a crea un spectacol de teatru senzorial propriu, adaptat contextului local și realizat împreună cu comunitatea:
– România a dezvoltat spectacolul „Ziua Magică”, prezentat în Iași și București, în spații culturale și educaționale, cu participarea adulților cu și fără deficiențe de vedere, cadre didactice, artiști, stakeholderi locali și reprezentanți media.
– Cipru a realizat patru reprezentații ale spectacolului „Omul cu trei ochi”, explorând percepția, identitatea și relația dintre simțuri.
– Serbia a creat spectacolul „Iad, Purgatoriu și Rai”, o experiență senzorială profundă despre limite, emoții și reconectare umană.
Toate cele trei producții au fost rezultatul unui proces comun de cercetare, formare și experimentare artistică, desfășurat pe parcursul proiectului, în care teatrul senzorial a fost folosit ca instrument de educație non-formală pentru adulți, nu doar ca act artistic.

Un rezultat-cheie al colaborării internaționale este Ghidul Eyes-Shut, un instrument practic lansat la finalul proiectului, care documentează fiecare spectacol, metodologia utilizată și pașii necesari pentru a replica acest tip de eveniment în alte comunități. Ghidul este disponibil public și poate fi consultat aici:
👉 https://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro/guidebook
Ghidul se adresează organizațiilor culturale, educatorilor, artiștilor, lucrătorilor de tineret și actorilor comunitari care doresc să dezvolte inițiative incluzive, oferind exemple concrete, explicații metodologice și recomandări practice pentru implementare.
Prin Eyes-Shut, partenerii proiectului transmit un mesaj clar: incluziunea nu este un concept abstract și nu aparține doar unor grupuri specifice, ci poate fi construită prin experiențe simple, autentice și replicabile, care îi implică pe toți membrii comunității.
Proiectul Eyes-Shut se încheie oficial, însă impactul său continuă prin comunitățile implicate și prin resursele puse la dispoziția publicului, invitând organizațiile și instituțiile interesate să ducă mai departe acest tip de experiență în propriile contexte locale.
Pentru informații suplimentare despre proiect și rezultate:
🌐 http://eyes-shut.forzajuniorcostuleni.ro
📩 acsfjc@gmail.com
-
Afacerio săptămână agoVenus Social Concept dă startul unui nou sezon de evenimente la Divertiland Water Park. Prima competiție de tip duatlon va avea loc în aprilie 2026
-
Afaceri6 zile agoDe ce să alegi un parfum de nișă și cum se diferențiază de alte parfumuri?
-
Afacerio săptămână ago
IubimTM.ro – platforma online independentă dedicată promovării Timișului
-
Uncategorized5 zile agoPășește într-o nouă lume VERTUO cu NESPRESSO, alături de AMBASADORUL GLOBAL AL BRANDULUI, DUA LIPA
-
Uncategorized6 zile ago
HONOR MagicPad 4 nu mai este doar o tabletă, ci o punte între hardware-ul și capabilitățile avansate ale AI
-
Uncategorized5 zile agoSamsung redefinește viitorul AI Living cu cea mai recentă inovație în domeniul televizoarelor la Inside Samsung, The First Look Europe 2026
-
Turism4 zile agoBanatul, recomandat pentru titlul de Regiune Gastronomică Europeană 2028, anunță Alfred Simonis
-
Uncategorized4 zile agoWeekend fără încărcător? Cu HONOR 600 Lite este posibil

